Cool binging: 5 documentare despre muzicieni AWESOME (de Corina Bud)

Regizorii de documentare au nevoie, de cele mai multe ori, de un personaj extraordinar și de o poveste incredibilă ca să scoată un film tare și cu succes de box office pentru un gen de cinema care e destul de puțin candidat la încasări de milioane.

Cool binging: 5 documentare despre muzicieni AWESOME (de Corina Bud)

De aceea, nu puțini dintre ei merg pe firul poveștilor spectaculoase ale unor muzicieni; pentru că nu cred că există personaje mai ofertante, mai libere, mai spectaculoase decât cei care își găsesc catharsisul și menirea pe scenă.

Muzicienii sunt, zic eu, mi-nu-ne pentru orice cineast: sunt ireverențioși, înoată împotriva curentului și arată fabulos când fac asta, au experiențe de viață pe care e greu să le imaginezi ca scenarist de ficțiune, plus că ai și coloana sonoră free, aproape sigur.

Marea provocare pentru regizor rămâne să ajungă la sufletul artistului și să arate publicului detalii pe care nu le-a mai auzit nicăieri, să găsească eroii, răii, întâmplările incredibile care împreună să creeze o „bestie” fascinantă.

Eu am lista mea „bestială” de music-docus și vă invit să vă aruncați un ochi pe ea. Probabil că pe unele le-ați văzut, sper că unele să fie la prima recomandare, dar știu sigur că toate vă vor inspira.

„Kurt Cobain: Montage Of Heck” (2015)

Cobain e iconic pentru toată decada ‘90s și e cool și pentru puștii care (chiar dacă nu știu care e reperul de stil) o ard Off-White și cu vibe grunge. Iar documentarul despre Kurt e la fel de bântuitor de emoționant ca personajul pe care îl are în centru.

Mi se pare incredibil că acum 30 de ani, faima venea peste oameni supertalentati și îi dădea complet peste cap, pentru că ei nu își doreau niciodată asta; cântau și se exprimau pentru că nu puteau trăi altfel. În vremurile noastre atât de dominate de vanitatea fără sens, e aproape incredibil de crezut un astfel de scenariu.

Documentarul asta m-a rupt, iar frumusețea unei vieți de 27 de ani, prinse între un talent fabulos, o industrie foarte pushy și o sensibilitate a unui suflet unic face o poveste incredibil de inspirațională și de umană.

Dacă nu l-ați văzut, vă recomand să o faceți. Veți descoperi o lume a unui artist splendid (desenele lui Cobain, animate de regizor mi-au rămas înfipte în minte).

„What Happened, Miss Simone?” (2015)

L-am găsit pe Netflix și m-a ținut în fața ecranului fără să respir. Vocea femeii ăsteia e incredibilă, muzica ei a spus poveștile și luptele unei întregi epoci, dar personajul Nina e cel care, cred eu, transcede ani, stiluri muzicale, lupte sociale. Iar curajul regizoarei Liz Garbus de a prezenta fără niciun filtru-teamă toată exuberanța, furia, forță, tristețea Ninei e cel care a creat un documentar pe care m-am buucrat enorm să îl văd și re-văd.

„Dont Look Back” (1967)

Mi l-a arătat un prieten producător muzical și a fost o experiență cinema și muzicală perfectă. E regizat de iconicul D.A. Pennebaker (unul din cei mai cunoscuți docu-makers) și urmărește pas cu pas turneul britranic din 65 al lui Bob Dylan.

Dacă aveți impresia că tot ce e cool s-a născut după 2000, uitați-vă, vă rog la documentarul ăsta. Toate, dar TOATE personajele care apar acolo sunt „kings of cool”. Filmul ăsta a fost primul care l-a înțeles pe Dylan ca iconic și vorbește despre o generație care ne-a învățat ce înseamnă muzică cu sens și pop-cultură ca armă a schimbării.

„Madonna: Truth or Dare” (1991)

Când l-am văzut prima dată am avut mixed-feelings. Undeva, în nevoia Madonnei pentru faimă, în ambiția ei nemărginită și admirabilă, mi s-a părut că a pierdut prea multă umanitate. Am judecat-o, am admirat-o și am simțit nevoia să mai văd o dată totul. Și, la a două vizionare, am văzut mai degrabă libertatea și curajul lui Madge. E drept că „the needy brat” era încă acolo, dar nu mi s-a părut la fel de elocventă ca viziunea de business a artistei, nevoia ei de perfomanță absolută, umorul și duioșia ei. În vacanța asta de iarnă mi-am propus să îl văd din nou. Revin.

„The Devil And Daniel Johnston” (2005)

Îl pun aici pentru că e pe lista mea de „TBS” (to be seen). Mi-au spus mulți oameni pe care îi admir despre el, am citit despre docu-ul asta cult și m-am lovit deseori de referințele despre „The Devil…” în articole despre pop-cultură. Și subiectul mi se pare copleșitor de frumos, de uman și de adevărat. Daniel Johnston, considerat un „outsider” pentru industria muzicală, e în centrul documentarului. Mulți spun despre el că e una din cele mai interesante personaje din istoria recentă, un suflet chinuit de depresie și schizofrenie, cu o forță creativă incredibilă. Nu și-a găsit niciodată gloria, dar arta lui e punct de referință și inspirație pentru mulți creativi.

Aștept vești de la voi cu alte recomandări.

Citește și:
Muzică în loc de porn: top 5 cele mai HOT clipuri ever (de Corina Bud)

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Psychologies
Mai multe din lifestyle