Alexandra Furnea, supraviețuitoare Colectiv, diagnostic dur pentru o țară bolnavă: „o țară în care oamenii ard în spitale ca niște torțe”

Alexandra Furnea, supraviețuitoare a incendiului de la Colectiv, a transmis un mesaj dur pe Facebook la adresa clasei politice, pe care o consideră vinovată pentru dezastrul din țară.

elle Editorial de ELLE.ro

Alexandra Furnea, una dintre supraviețuitoarele incendiului de la Colectiv, a transmis pe contul său de Facebook un mesaj dur la adresa autorităților, pe care le consideră vinovate de drama cu care se confruntă astăzi România. Aceasta își începe mesajul vorbind despre reporterii care îi caută pe supraviețuitori în fiecare octombrie, înaintea comemorării incendiului, și despre felul în care România își aduce aminte doar o dată pe an de drama lor, alegând în restul timpului să uite disfuncționalitățile care au cauzat tragedia.

„Cum să fiu, într-o țară în care oamenii ard în spitale ca niște torțe însuflețite ce aruncă lumini crude, sfredelitoare, asupra corupției și a delăsării în care ne complacem? Cum să fiu, într-o țară în care autoritățile azvârl vina dintr-o parte în alta și când nu mai au cui să o paseze, ridică din umeri și merg înainte, fără să le pese de zgomotul de sfărâmare pe care îl scot pașii lor greoi când calcă peste cadavrele acestui neam? Cum să fiu, într-o țară în care sistemul juridic umilește victimele pentru a proteja vinovații, mimând dreptatea cu schimonoseli teatrale, de mare mincinoasă? Cum să fiu când am senzația că procesul Colectiv s-a transformat într-un simulacru de justiție al cărui scop este acela de a trage, în fel și chip, de timp pentru a amâna pronunțarea unei sentințe, spre a menaja sensibilități politice și de stat? Cum să fiu când astăzi, cu 10 zile înainte de comemorarea celor 6 ani trecuți de la incendiu, este programat un nou termen în acest proces și, în loc să simt speranță, mă aștept la tot ce este mai rău din partea unui sistem în care ar trebui să cred?”, a scris Alexandra Furnea, comentând incidentele care au afectat spitalele din țară și șirul înfățișărilor în procesele care ar trebui să stabilească vinovații pentru drama prin care a trecut.

Alexandra Furnea își continuă pledoaria, semnalând faptul că cei șase ani care au trecut de la incendiul de la Colectiv nu au adus schimbările în bine pe care le-au căutat protestatarii de atunci și pe care le-au promis politicienii. „Cum să fiu când în 2021, în România, suntem tot în 2015?
Cum să fiu când mă uit în jur și văd tot mai multă ură? Tot mai multă lipsă de empatie și de umanitate, chiar și la nivelul cetățenilor cu pretenții, nu doar al presei sau al politicienilor. Ne supărăm pe semenii noștri care nu s-au vaccinat. Propunem scenarii îngrozitoare care presupun să li se nege tratamentul odată ce ajung în spital, ca să ‘vadă cum e’. Îi transformăm în dușmani și aproape că ne bucurăm când ‘o pățesc’, fără să realizăm că vasta majoritate a acestor oameni sunt victime ale monstrului în care a fost transformat România de ‘autoritățile’ corupte care ne țin destinele în mâini. După decenii întregi de comunism în care acestea și-au bătut în fel și chip joc de noi, ne-au îndobitocit, ne-au mințit și ne-au terorizat, pentru ca, mai apoi, în ‘democrație’, să ne înșele, să ne fure, să distrugă sistemul de sănătate și să ne umilească – deseori aceiași politicieni vechi, în straie noi! – chiar este de mirare că am ajuns în acest hal, că neîncrederea a devenit singura reacție de care suntem capabili? Nu e nevoie să fii expert în psihologie socială ca să realizezi de unde ni se trag anumite prejudecăți și ca să înțelegi cât de adâncă este trauma colectivă. Adâncă, nevindecată și nevindecabilă momentan.”

Alexandra Furnea își continuă mesajul acuzând clasa politică în întregimea ei pentru lipsa acțiunilor concrete care să restabilească o oarecare normalitate: „Într-o țară în care, în plină tragedie, politicienii, în loc să fie exemple de conduită, merg la chefuri, nu poartă mască, se bat pe burți la evenimente cu mii și zeci de mii de alți sfidători plătiți din banii poporului, într-o țară în care în multe spitale încă fac ravagii nosocomialele, este chiar atât de uimitor că disprețul profund față de așa-zisele ‘autorități’ ne întunecă judecata? E de mirare că, într-un asemenea context, apar – ca o infecție oportunistă care cotropește un organism deja slăbit – tot soiul de personaje aberante și de ‘partide’ politice extremiste care profită de vulnerabilitățile acestui neam pentru a-l îngropa și mai adânc în mizerie și pentru a se ridica, efectiv, peste mormântul lui, declamând, prin tot soiul de vectori dubioși, teorii care strepezesc creierii oricărui om sănătos? Și regret să o spun, dar nu prea suntem sănătoși în România, nici trupește, nici sufletește. Educația, singura care ne-ar putea însănătoși, a fost distrusă tot de aceste paiațe diabolice și hulpave și a devenit un lux pentru un procent semnificativ al populației țării, prea preocupat să-și asigure subzistența ca să poată gândi limpede.”

„Oamenii aceștia pe care astăzi îi urâm și îi judecăm, cei care suferă și se îmbolnăvesc – și mor – nu sunt vrăjmașii noștri. Chiar dacă poate să pară altfel, suntem în aceeași tabără, de aceeași parte a baricadei. Țara arde și cu ei, și cu ‘noi’ în brațe, vaccinați sau nevaccinați, susținători ai unui partid sau ai celuilalt. În loc să ne îndreptăm scârba spre ei, mai bine i-am trage la răspundere pe cei care reprezintă puterea, cei cu adevărat vinovați de toate tragediile evitabile care se produc în România, cei care au distrus societatea românească, au omorât sentimentul de solidaritate, au ruinat sistemul sanitar, au fost mereu mai preocupați de imagine decât de binele poporului și care acum aruncă vina pentru suferința teribilă a acestor zile pandemice pe oamenii pe care trebuiau să îi ajute. Suntem, însă, prea ocupați cu lupta dintre noi, cu urzirea de tabere, ca să vedem că, și de data aceasta, ne-au prostit, deviindu-ne atenția de la cauza adevărată a problemei: corupția lor. Eterna lor corupție. Politicienii noștri cei de toate zilele, alții dar mereu aceiași, mânați de lăcomii și de metehne bătrâne și ucigașe.” Alexandra Furnea continuă seria acuzațiilor la adresa clasei politice care se face vinovată nu doar de tragedia umanitară, ci și de divizarea populației, care se grăbește să arunce vina pentru dezastrul provocat de coronavirus asupra altor cetățeni simpli.

În concluzie, Alexandra Furnea face diagnosticul unei țări fără cale de vindecare: „Cum sunt? Nu am un răspuns. Cel puțin nu unul care să satisfacă astfel de curiozități sezoniere care mă găsesc, octombrie de octombrie, în același loc în care eram acum 6 ani. Într-o Românie bolnavă, chinuită, furată și neconformă, fără avize și fără căpătâi, fără autorități reale, populată de funcționari publici – căci asta sunt, de fapt, politicienii, niște slujbași aflați în serviciul nostru, nu invers – aroganți, hoți, sifdători, incompetenți și corupți.”

Citește și:
O zi din viața lui David Popovici, campion la înot și la mentalitate

Foto: Facebook

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle