Yayoi Kusama a murit la 97 de ani, lăsând în urmă un univers infinit

Yayoi Kusama a murit pe 14 august, într-un spital din Tokyo, la 97 de ani. Potrivit anunțului oficial, artista a continuat să picteze până în ultimele zile, „fără să lase pensula din mână.” Pentru cineva care și-a transformat întreaga viață în artă, e greu de imaginat un final diferit.

Pentru publicul larg, Kusama rămâne asociată cu peruca roșie, polka dots, dovlecii supradimensionați și celebrele Infinity Mirror Rooms. Dar în spatele acestui vocabular vizual atât de recognoscibil se află o carieră de peste șapte decenii, construită din pictură, sculptură, instalație, performance, literatură și poezie.

Născută în 1929, la Matsumoto, Kusama a început să deseneze de mică, iar halucinațiile pe care spunea că le are încă din copilărie au devenit una dintre sursele fundamentale ale operei sale. Bulina nu era pentru ea doar un element decorativ, ci parte dintr-o viziune asupra universului. „Polka dots are fabulous”, spunea ea, cu acea simplitate care îi caracteriza adesea discursul.

La sfârșitul anilor ’50 s-a mutat în Statele Unite și a intrat în scena avangardistă newyorkeză. A creat Infinity Nets, sculpturi moi, instalații cu oglinzi și happening-uri provocatoare, adesea cu mesaj anti-război sau pro libertate sexuală. În 1966, fără invitație oficială, a instalat la Bienala de la Veneția Narcissus Garden, formată din 1500 de sfere oglindă, pe care a început să le vândă vizitatorilor cu câte doi dolari bucata.

Kusama a înțeles foarte devreme și forța spectacolului. În 1968 i-a trimis lui Richard Nixon o scrisoare în care îi propunea, într-un gest tipic pentru combinația ei de activism și provocare, intimitate în schimbul opririi războiului din Vietnam. Dincolo de latura anecdotică, astfel de episoade arată cât de puțin separa ea arta de politică, corp și viața personală.

Succesul nu a venit imediat. Deși a lucrat în proximitatea unor nume precum Andy Warhol sau Donald Judd, Kusama a rămas mult timp în afara centrului instituțional al artei. În anii 70 s-a întors în Japonia, iar din 1977 a ales să locuiască într-un spital de psihiatrie din Tokyo, continuând să lucreze zilnic într-un atelier din apropiere.

Recunoașterea internațională a venit mai târziu. În 1993 a reprezentat oficial Japonia la Bienala de la Veneția, iar în deceniile următoare au urmat retrospective importante, expoziții sold-out și transformarea Infinity Mirror Rooms într-un fenomen global. În 2017 s-a deschis la Tokyo muzeul care îi poartă numele, iar lucrările sale au ajuns la sume record pe piața de artă.

Moda a preluat rapid limbajul ei vizual. Colaborările cu Louis Vuitton au dus polka dots din galerii în vitrine, pe genți, haine și fațade întregi. În 2023, o versiune gigantică a artistei a apărut pe clădirea Louis Vuitton din Paris, într-un moment care rezuma perfect felul în care Kusama a reușit să existe simultan în artă, fashion și cultura pop.

Poate cel mai interesant paradox al ei este acesta: o artistă care a trăit mare parte din viață retrasă a devenit una dintre cele mai fotografiate figuri ale epocii social media. Dar reducerea operei sale la selfie-uri, buline și dovleci ar fi superficială. Repetiția, infinitul și dispariția sinelui au fost, pentru Kusama, moduri de a transforma anxietatea și obsesia într-un limbaj vizual universal.

Yayoi Kusama pleacă la 97 de ani după ce a fost, pe rând, outsider, provocatoare, activistă, autoare, fashion icon și superstar global. Iar infinitul, tema pe care a urmărit-o obsesiv toată viața, capătă acum o altă greutate.

Citește și:

John Galliano primește prima mare retrospectivă la The Met

Foto: Profimedia, Getty Images