Flori pentru primăvară? De-a dreptul revoluționar! Sau de ce nu mi-a plăcut colecția Spring/Summer 27 Maison Margiela

Glenn Martens, noul director de creație al casei Maison Margiela, a ales să prezinte colecția Primăvară/Vară 2027 într-un decor inedit.

Pereții de la L’Élysée Montmartre au fost acoperiți cu flori ofilite, într-o instalație realizată de artistul floral belgian Mark Colle.

Alegerea nu este întâmplătoare. Colle este același florist care, în 2012, a acoperit cu aproape un milion de flori saloanele în care Raf Simons și-a prezenta prima colecție couture pentru Dior. Paisprezece ani mai târziu, Martens reia imaginea, dar îi schimbă sensul: florile sunt acum trecute, uscate, aproape în descompunere.

Până acum, cele mai memorabile imagini ale erei Glenn Martens la Margiela au venit mai degrabă din felul în care designerul își construiește show-urile decât din colecțiile propriu-zise.

În cazul SS27, distanța dintre forța conceptului și cea a hainelor mi se pare mai evidentă ca oricând. Există idei, există tehnică și suficiente referințe la universul Margiela, însă toate acestea nu se transformă încă într-o viziune coerentă asupra casei.

După mai multe colecții semnate de Martens, încă încerc să înțeleg care este de fapt viziunea designerului asupra brand-ului belgian.

Conceptul oficial al noii colecții este cât se poate de seducător. Se numește HARD and SOFT și pornește de la cele două mari tradiții ale atelierului parizian: Tailoring, responsabil pentru construcția rigidă a hainelor, și Flou, departamentul asociat rochiilor, drapajului și materialelor fluide. Martens își propune să inverseze și să amestece cele două sisteme.

Problema este că acest amestec face să se piardă complet estetica brand-ului. Look-urile trimise pe podium sunt extrem de încărcate și nefirești.

Imprimeurile florale, atât de prezente în colecție trimit mai mult la mușamaua veche folosită în bucătăriile din Europa de Est decât la eleganța deconstruită tipică brand-ului.

Deși la prima vedere Glenn Martens pare persoana cea mai potrivită pentru poziția de director creativ al casei, când vine vorba de deconstrucție, proporții alterate și materiale transformate, în practică, cele două vocabulare nu par încă perfect sudate.

Unele look-uri transmit imediat Margiela: haine întoarse pe dos, căptușeli la vedere, obiecte cotidiene transformate în material vestimentar, structuri clasice destabilizate, altele (în special imprimeurile cu vulturi) par mult mai apropiate de estetica Diesel.

Nu ar fi o problemă faptul că designerul încearcă să introducă elemente din propria identitate. Totuși, cele două direcții nu reușesc să fuzioneze astfel încât să genereze o imagine nouă și coerentă.

Vedem mai degrabă un director creativ care încearcă să transforme un limbaj conceptual foarte puternic într-unul comercial și care, în proces, pare să piardă o parte din tensiunea care îl făcea atât de interesant.

Glenn Martens are idei, referințe, tehnică și o înțelegere evidentă a mecanismelor care au construit Maison Margiela, dar, momentan toate acestea se aud simultan. Margiela, Martens, Diesel, arhiva, Raf Simons, couture-ul parizian, florile, corsetele, obiectele găsite, comercialul și conceptualul împart aceeași scenă fără ca unul dintre ele să câștige suficient spațiu.

E destul de clar că designerul cunoaște toate ingredientele rețetei, dar alege să le folosească pe toate odată. Încă aștept colecția în care ne va arată, fără atât de mult zgomot, ce înseamnă Maison Margiela pentru el.

Citește și:
Moda amestecă deceniile și arată mai bine ca niciodată

Foto: Profi Media