Epilatul – o problema spinoasa si o alegere personala

In Egiptul antic, femeile scapau de parul de pe cap, in Evul Mediu de sprancene, iar acum pilozitatea de la subratul unei lady smulge hohote de ras. Lavinia Gogu se intreaba cum am ajuns sa ridiculizam o parte atat de fireasca a corpului nostru.

Astazi un model a venit la shooting cu par la subrat. Am crezut ca visez, pentru ca toata lumea, de la fotograf la make-up artist, era pregatita sa se apuce de treaba. Din fericire, aveam un aparat de ras de unica folosinta prin torpedou si am rezolvat problema in timp util, pentru ca altfel nu vad cum am fi putut sa facem pozele cu ea', povesteste in redactie o colega, indignata dupa ce s-a intors de la o sedinta foto cu peripetii. Desigur, toata lumea a fost usor amuzata de intimplare, insa mi-a venit greu sa imi imaginez cuvintele cu care a rugat-o sa renunte la pilozitate sau cu care a convins-o ca nu e cool sa pozeze asa.

Gindindu-ma la aceasta situatie jenanta, imi dau seama ca a fost o neglijenta din partea fetei sa apara astfel in studio. Hai sa fim serioase! Nu prea poti sa te afisezi paroasa, zimbind din paginile unei reviste glossy – decit poate daca vrei sa faci un statement anti-feminitate. Mai ales pentru ca, model fiind (adica o femeie atractiva sau cel putin interesanta), devii un exemplu pentru o armata de reprezentante ale sexului frumos. Iar pe de alta parte, pun pariu ca are si ea un iubit, prieteni, viata sociala. Si daca toti o accepta asa, cu par, chiar nu este obligata sa se epileze. Decit prin prisma job-ului.

Insa cunosc cel putin zece oameni care mi-ar sari in cap sa scap urgent de par, daca mi-as permite si eu o asemenea extravaganta – fie si pentru citeva zile. De ce? Pentru ca parul de la subratul femeilor stirneste hohote de ris in toate filmele de comedie. Deci avem o perceptie comuna despre faptul ca nu este OK. Dar treaba nu sta la fel si cu parul de pe brate, iar indepartarea sau pastrarea lui este o alegere subiectiva.

Unele fete spun ca nu s-ar epila pe miini in vecii vecilor (fie pentru ca nu au nevoie, fie pur si simplu nu considera ca ar fi normal), iar altele nu suporta nici macar un firicel. Si din cite am observat, parerile sint impartite si se situeaza la extreme. Dar daca bratele satinate nu sint un must, atunci de ce ne oripilam cind vedem ceasuri, bijuterii sau posete superbe pe miinile impadurite ale unor modele pe catwalk? Si nici nu concepem sa admiram un costum de baie pe un model cu parul pubian (mai mult sau mai putin) la vedere.

Psihologul Mihaela Costea considera ca atitudinea noastra este un paradox social, deoarece cantitatea de par de care dispunem ne reflecta disponibilitatea sexuala: „Testosteronul genereaza atit pilozitatea cit si pofta de nebunii in asternuturi. Deci, in mod automat si inconstient, parul reprezinta sexualitatea sau cantitatea de libido de care dispune o persoana. Chiar si intr-un celebru test psihologic proiectiv, Testul Persoanei (in care ti se cere sa desenezi o persoana), prezenta unui par voluminos pe cap este un indicator ca subiectul care l-a desenat este foarte disponibil si activ sexual. Este ciudat ca am ajuns sa consideram parul pubian neigienic, desi acesta a avut si are in continuare un rol major in perpetuarea speciei, mentinind mirosurile feromonilor astfel incit sa atraga potentialii parteneri, spune psihologul.

Insa, aparent, nu toate femeile se supun acestei conventii. Circula mitul conform caruia femeile din Germania, Franta sau alte tari europene nu prea isi indeparteaza parul de prisos, cum ne place sa numim firele care ne cresc in alta parte decit pe scalp sau pe sprincene. Insa acestea sint doar niste stereotipuri, pentru ca din cite am vazut si am citit, conceptia legata de epilat tine foarte mult de zona demografica si de virsta persoanelor in cauza.

Dar cum nu iese fum fara foc, s-ar putea sa existe un simbure de adevar in aceste speculatii: „Mentinerea pilozitatii de catre unele femei, cum se spune de exemplu despre frantuzoaice, poate fi semnalul a doua trasaturi culturale pentru care ele sint foarte cunoscute. Si anume ca sint persoane foarte libidinale si totodata au foarte multa incredere in ele. Atit de multa incit reusesc sa ignore total mentalitatea care desfiinteaza pilozitatea ca fiind inestetica. Totusi, nu putem generaliza chiar asa incit sa spunem ca toate frantuzoaicele iubesc amorul, au incredere in ele si nu se depileaza', spune Mihaela Costea.

Marturisesc ca nu cunosc suficiente frantuzoaice sau nemtoaice incit sa imi formez o parere ferma despre obiceiurile lor, dar am o prietena care a avut un iubit de origine germanica si care s-a lovit de aceasta problema. Mi-a povestit foarte revoltata ca, dupa un an de relatie, el a intrebat-o foarte candid: „Dar cum de nu ai si tu putin par pe picioare?'. „Asta-i culmea! Dupa atita vreme in care am folosit zilnic lama de ras ca sa ii faca placere sa ma atinga, el ma intreaba unde-i parul?!', spunea ea siderata la momentul respectiv. Deci si preferintele partenerului nostru au o oarecare pondere in modul in care ne privim pilozitatea. Mai ales cea pubiana. Sint barbati care se simt atrasi de ea, iar altii de lipsa ei.

Si am vazut o asemenea situatie expusa pe larg in piesa de teatru Monoloagele vaginului. Un astfel de monolog prezinta drama unei femei inselate de barbat pentru ca refuza sa renunte la parul intim. Iar dupa o vizita la un terapeut de cuplu, femeia a fost convinsa sa faca acest compromis de dragul casniciei. Si descria in detalii repulsia pe care o avea fata de lama de ras si cum se simtea dezbracata de feminitatea ei, odata cu indepartarea parului. Stiind ca piesa a fost realizata dupa cartea cu acelasi titlu de Eve Ensler, o lucrare bazata pe marturii reale, am realizat ca unele femei au o reactie instinctiva de respingere fata de conceptul epilatului inghinal sau de alta natura.

Deci poate nu ar trebui sa catalogam aceasta atitudine drept neglijenta si sa punem la zid persoanele care aleg sa isi pastreze parul care ne creste tuturor, in mod normal. De fapt, in treptele anterioare ale evolutiei, acesta avea un rol crucial – si de incalzire sau protectie, nu doar de transmitere a feromonilor. Nici nu-mi dau seama cum am ajuns sa il consideram indezirabil, dar stiu sigur ca asta nu se intimpla de ieri, de azi, sau odata cu inventarea aparatului modern de ras de catre King Camp Gilette, ci de mii de ani. Femeile din Egiptul antic scapau de tot parul (inclusiv de cel de pe cap, isi pastrau numai sprincenele) cu un fel de lame din bronz sau cu o mixtura de zahar topit si ceara de albine. Iar in Orient era foarte populara smulgerea parului cu ajutorul unor fire de matase. In Roma antica, Venus nu avea niciodata o pilozitate bogata, iar absenta parului corporal era un indiciu de apartenenta la o clasa sociala privilegiata. In Evul Mediu, nobilimea nici nu prea se spala, deci de epilat nici nu putea fi vorba. Dar, in mod surprinzator, in timpul epocii elizabetane a inceput sa fie trendy smulgerea sprincenelor si a parului de pe frunte pentru ca acest look era considerat angelic, deci irezistibil (Au!).

Iar din fericire, citeva secole mai tirziu, mai exact in 1915, a aparut primul aparat de ras special pentru femei. In acelasi an, intr-o editie a revistei Harpers Bazaar a aparut o reclama cu un model ce purta o rochie fara mineci si fara pic de par la subrat. Poate acela a fost momentul definitoriu in care s-a stabilit in mentalul colectiv (pe care l-am mostenit si noi) faptul ca parul de pe corp nu este deloc sexy. „Fiecare cultura vede intr-un anume aspect al corpului un avantaj sau un dezavantaj si actioneaza in consecinta. Si cum parul este corelat cu atit de multe aspecte (sexualitatea, igiena, libertatea, opinia partenerului de viata, educatia, naturaletea sau costurile implicate – in Germania, spre exemplu, preturile pentru astfel de servicii sint mult mai mari decit in alte tari), sint la fel de usor de inteles atit femeile care opteaza pentru indepartarea parului, cit si cele care nu o fac, completeaza Mihaela Costea.

Deci modul in care privim epilatul este relativ si nu m-ar mira ca peste citiva ani moda sauvage a anilor 70 sa o depaseasca in popularitate pe cea braziliana. Dar ceea ce stiu sigur este ca parul de pe cap nu va fi niciodata la fel de lucios sau stralucitor ca acela care creste pe gambe dupa rasul cu lama. Ca epilatul cu ceara poate stimula cresterea in piele a firelor de par si spargerea iremediabila a capilarelor. Si nu-ti recomand nici cele mai moderne metode de indepartare a parului cu ajutorul laserului, daca ai firul deschis la culoare. Insa oricit de dezbatuta ar fi tema epilatului, ea va ramine mereu o problema spinoasa. Si o alegere strict personala.

Foto: Imaxtree

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro