Lavinia Pîrva, detalii neștiute despre provocările rolului de mamă. Ce a dezvăluit artista despre fiul ei, Alexandru: „Și eu mă tem. Și eu mă compar”

Lavinia Pîrva și Ștefan Bănică trăiesc o poveste de dragoste de mai mulți ani. S-au căsătorit în secret în 2017 în Bulgaria, alături de persoanele apropiate, iar în 2019 au devenit părinți, având un băiat pe nume Alexandru.

Lavinia Pîrva, adevărul despre rolul de mamă

Într-o postare publicată pe Instagram, Lavinia Pîrva a fost mai sinceră și vulnerabilă ca niciodată și a vorbit despre rolul de mamă. Artista a împărtășit cu publicul larg experiența ei despre cum este să fii părinte, dar și despre provocările pe care le-a întâmpinat până acum cu fiul ei, Alexandru. 

„Cred că una dintre cele mai mari provocări ale unui părinte este să aibă curajul să nu facă exact ce fac ceilalți, atunci când simte, undeva în străfundul lui, că acel „ceva” nu i se potrivește copilului său.
Pentru că, de multe ori, copilul o va face.
Se va adapta. Va învăța. Va executa. Poate chiar va performa.
Dar cu ce preț?
Eu nu cred într-o copilărie în care, preponderent, copilul trebuie să facă totul cu orice preț. Să țină pasul cu orice preț. Să performeze cu orice preț. Să intre într-un șablon doar pentru că acel șablon ne liniștește pe noi, adulții.
Sigur că există lucruri care trebuie făcute chiar dacă nu-i plac. Există reguli, responsabilități, limite, frustrare. Copilul are nevoie și de ele.
Dar cred că este o diferență uriașă între a-l învăța să treacă prin disconfort și a-i construi întreaga copilărie în jurul lui.
Există mereu o distanță între ceea ce „știm” că ar trebui să facem și ceea ce simțim, uitându-ne cu adevărat la copilul nostru, că i-ar face bine.
Iar ceea ce „știm” vine, de multe ori, din niște șabloane pe care nici măcar nu le-am ales noi. Sunt șabloanele copilăriei noastre, ale părinților noștri, ale școlii în care am crescut, ale societății.
Și apoi ne uităm în jur.
Auzim părinți vorbind despre copii de șase-șapte ani care citesc cărți de sute de pagini, care fac matematică mult peste nivelul vârstei lor, care au programul plin de activități și rezultate extraordinare.
Și primul impuls este aproape inevitabil:
„Al meu de ce nu face asta?”
„Oare am greșit undeva?”
„Oare ar trebui să trag mai mult de el?”
Poate că da. Poate că acel copil citește sute de pagini pentru că asta îl fascinează. Poate că matematica este bucuria lui și atunci este minunat să fie încurajat.
Dar poate că, alteori, în spatele unei performanțe atât de timpurii stă și frica noastră, a părinților.”

Ce frici are Lavinia Pîrva în calitate de părinte

În mesajul ei, Lavinia Pîrva a atins un punct sensibil, și anume fricile pe care le-a resimțit de când este mamă. Artista a recunoscut că aceste temeri au legătură cu faptul că își dorește ca fiul ei să se dezvolte într-un mediu armonios și să devină o persoană responsabilă. 

„Frica aceea că nu va fi suficient de bun, că nu va performa, că nu va reuși mai târziu.
Și atunci începem să-l pregătim pentru viitor aproape din momentul în care începe să meargă în picioare. Să știe mai repede, să facă mai mult, să fie înainte, să nu rămână în urmă.
Începem să pregătim adultul când copilul abia începe să descopere lumea.
Nu spun că este bine sau rău. Mă întreb doar cât din ceea ce cerem unui copil atât de devreme vine din ceea ce este și își dorește el și cât vine din frica noastră pentru ceea ce va deveni.
Pentru că uneori, preocupați să nu-i ratăm viitorul, riscăm să-i grăbim copilăria.
Și poate că aici ar trebui să apară o altă întrebare:
De ce performanța copilului de lângă mine trebuie să devină imediat lipsa copilului meu?
Pentru că noi nu vrem doar să ne creștem copiii. Vrem să le asigurăm viitorul.
Începem foarte devreme să construim în mintea noastră omul care ar trebui să devină.
Să aibă o meserie bună. Să învețe bine. Să se descurce. Să aibă succes. Să fie într-un anumit fel pentru că acel „fel” ne dă nouă senzația că va fi în siguranță.
Dar dacă în copilul acela zace altceva?
Dacă are o calitate extraordinară pe care noi nu știm să o vedem sau să o valorificăm? Sau poate o vedem, dar ne este frică să avem încredere în ea.
Pentru că ne sperie drumurile pe care nu le cunoaștem.”

În continuare, Lavinia Pîrva, care este căsătorită cu Ștefan Bănică, a recunoscut că și ea a picat în capcana comparațiilor și de multe ori se întreabă dacă este o mamă suficient de bună pentru fiul ei. 

„Și atunci îl îndreptăm, cu cele mai bune intenții, spre ceea ce știm noi că este „bine.” Spre o anumită meserie, un anumit tip de succes, un anumit fel de a fi.

Mă întreb din ce în ce mai des cât din grija noastră pentru viitorul copiilor este, de fapt, propria noastră frică proiectată asupra lor.
Și spun „noastră” pentru că mă includ.
Și eu mă tem. Și eu mă compar. Și eu mă întreb dacă fac suficient, dacă fac bine, dacă nu cumva ar trebui mai mult.
Pentru că este foarte greu să ieși dintr-un tipar atunci când aproape tot ce există în jurul tău îl confirmă.
Poate că de aici ar trebui să pornim.
Nu de la „Cum fac să ajungă și copilul meu acolo?”, ci de la „Cine este copilul meu?”
Ce îi place? Ce îl face curios? Ce îi vine firesc? Ce face cu atâta bucurie încât uită de timp? Care este lucrul acela al lui pe care poate eu ar trebui să-l văd și să-l ajut să crească?
Nu cred că rolul nostru este să-i scutim de efort, reguli, disciplină sau frustrare.
Dar nici nu cred că rolul nostru este să-i pregătim pentru viață făcându-le copilăria o continuă pregătire pentru viață.
Pentru că și copilăria este viață.
Și poate că întrebarea nu este doar ce va ajunge copilul meu peste douăzeci de ani.
Ci și cum trăiește copilul meu astăzi.
Nu doar ce poate face.
Ci și ce se întâmplă cu el în timp ce o face.”

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Lavinia Pirva (@laviniapirvaofficial)

Citește și:
Roxana Hulpe, schimbare profesională. Ce se întâmplă în cariera prezentatoarei de la PRO TV: „Mi-am dorit foarte tare…'

Foto: Instagram