Spui că ești pregătită pentru o relație? Comportamente care dovedesc tocmai contrariul

Chiar dacă afirmi răspicat că vrei și e timpul pentru o relație, disponibilitatea ta emoțională spune altă poveste...

Te uiți în jur și aproape toate prietenele tale sunt într-o relație sau căsătorite. Te gândești la vârsta pe care o ai, la anumite limitări biologice, și te întrebi dacă nu este cazul ca într-un viitor mediu (cel puțin) să iei în calcul un copil. Te-ai întâlnit cu diverse persoane, te-ai distrat, iar confortul și siguranța unei relații sunt foarte tentante. Ca atare, la nivel declarativ le confirmi tuturor că a venit momentul pentru o relație, ești pregătită pentru asta. Dar ce se întâmplă mai departe contrazice din plin această convingere. Scopul? Să fii onestă cu tine, să observi ce se petrece în universul tău emoțional, să analizezi ce stă la baza deciziilor tale, care îți sunt nevoile emoționale reale, dacă ceea ce faci le împlinește cu adevărat.

Dificultatea setării și respectării limitelor

Partenerul sau persoana care îți place mai degrabă are valența unui premiu sau a unei provocări. Este noul obiect al ambiției tale, fără conectare emoțională reală. Iar pentru a-ți atinge acest obiectiv încalci orice limită îți este pusă. Nu contează ce vrea sau ce spune, practic nu auzi. Sau obiectivul tău este relația, să nu mai fii singură, celălalt să te placă, iar dificultatea este aceea de a pune limite, în ideea că dacă spui nu el te va respinge, se va supăra, îți reduci șansele de a fi în continuare împreună. Două extreme, pe de-o parte nu îmi pasă, pe de altă parte îmi pasă foarte mult și mă ignor pe mine în acest proces.

Nu dai informații despre tine

Relaționarea este superficială, axată de pe sex, distracție, dar elementele care țin de intimitatea emoțională, de auto-dezvăluire sunt ignorate complet. Iar persoanele în relație cu care faci asta mențin și ele aceeași evitare emoțională care la un moment dat devine deranjantă pentru tine, ori se retrag tocmai pentru că resimt din plin această distanțare emoțională. Și îți spui că acei oameni sunt neserioși fără să te uiți onest la propriile tale mecanisme.

Egoismul…

… sau concentrarea excesivă pe tine, rigiditatea lui lucrurile trebuie să se întâmple doar cum vrei tu, nu și cum vrea sau are nevoie celălalt. Practic într-o relație te comporți ca și cum ai fi singură, fără să creezi spațiu și pentru partenerul tău. Ești convinsă că nu ai nevoie de nimeni în viața ta, căci tu te descurci exemplar, și te comporți ca atare. Dar ești în cuplu sau cu un anumit partener pentru că alegi asta, nu pentru că ai avea nevoie de el.

Revizitezi mental foste relații

Te gândești la diferiți parteneri, la cum erau relațiile, la ce se petrecea acolo, cei cu care ieși acum pentru a vă cunoaște sunt constant comparați cu un fost sau un altul. Oare chiar te-ai despărțit emoțional sau încă ești prinsă în trecut și de aceea nu poți construi un prezent și un viitor cu altcineva?

Așteptările tale nu sunt realiste

De la a te pune pe un piedestal și a te trata ca o regină, la un partener mai degrabă cu rol de tătic, care să te îngrijească așa cum face un părinte cu fiica sa. Rolul pe care îl desemnezi unui potențial partener nu este acela aferent unui iubit, și nu iei în calcul partea ta de responsabilitate și de efort în cuplu.