Te critici pentru greșelile din relație? Cum influențează asta dinamica din cuplu

Ceea ce îți spui tu ție despre un anumit gest de-al tău duce la anumite comportamente în relație cu propria persoană dar și cu partenerul.

A fi foarte critică tu cu tine te face automat o parteneră mai atentă, mai responsabilă și mai puțin predispusă la greșeli? A-ți observa greșelile și a le corecta, a învăța din ele lecții este sănătos. A te defini prin greșelile tale și a te pedepsi singură pentru acestea nu mai este sănătos. Critica excesivă produce anxietate, rușine și o relație în care nimeni nu are voie să fie imperfect.

Falsa responsabilitate

Când te critici constant începi să tratezi fiecare conflict ca pe o evaluare a valorii și a performanței tale ca parteneră, nu ca pe o situație pe care amândoi trebuie să o înțelegeți și să o rezolvați. Și fără să vrei cauți perfecțiunea emoțională, să spui mereu lucrul potrivit, să anticipezi tot, să ai un comportament fără de cusur. Și cât de greu și de obositor este să trăiești în asemenea climat relațional, creat tocmai de partea ta critică și partea care caută controlul absolut.

Nu mai ești prezentă

Când ești foarte critică cu tine nu devii mai conectată cu partenerul tău, ci devii mai vigilentă. Nu mai ești atentă la ceea ce îți spune partenerul, ci în mintea ta rulează un dialog interior invalidant în care te cerți pentru că iar ai greșit, ai spus ceva nepotrivit, nu ești suficient de bună. Și apare vinovăția care trebuie gestionată. Un partener salvator va muta focusul de la el, de la ceea ce simte și ce ar avea nevoie diferit din partea ta, la cum să te calmeze și să te liniștească pe tine. Nu te reglezi tu emoțional, ci se străduiește să o facă el.

O formă de blocaj

Când partenerul îți indică ceva ce l-a deranjat devine greu să-i auzi părerea, te concentrezi pe intențiile tale, nu pe impact, cauți rapid iertare verbală ca să scapi de disconfort. Deci nu procesezi corect ceea ce se petrece, iar etichetele negative pe care ți le pui singură te duc într-un blocaj care uneori, ironic, te poate menține în zona de confort. Mă cert pentru că nu am fost o parteneră bună, îmi spun tot felul de lucruri rele despre mine, iar asta mă menține în buclă, fără să fac un plan pentru schimbare. Și chiar dacă e dureroasă, critica e cumva mai simplă și la îndemână decât a face diferit de acum înainte.

Greșeala e ceva fundamental rău

Dacă tu te pedepsești pentru orice faci greșit, devii mai puțin tolerantă și cu greșelile partenerului. Nu pentru că ești lipsită de empatie, ci pentru că standardul interior se generalizează și în exterior. Dacă tu trebuie să fii impecabilă, asta i se aplică și partenerului dar și relației pentru care ai niște criterii atât de exigente încât intră în zona de ideal. Și apar suprainterpretarea conflictelor, sentimentul că orice tensiune sau eroare reprezintă un semn că ceva este profund în neregulă, poate chiar că partenerul nu este omul potrivit pentru tine. Deci exigența aceasta funcționează și ca un mecanism de evitare emoțională, de a nu te implica în relație.

Responsabilitatea sănătoasă

Greșelile într-o relație transmit unde aveți nevoie de mai multă claritate, reglare emoțională sau comunicare. Ce s-a întâmplat concret? Ce parte îmi aparține mie? Ce nu este, totuși, doar responsabilitatea mea? Ce pot repara? Ce am nevoie să învăț?