Serialul Paradise revine cu al doilea sezon. De vorbă cu Julianne Nicholson și Sterling K. Brown

Cel de-al doilea sezon al serialului Paradise este deja disponibil pe Disney+, cu răsturnări de situație și mize mai mari ca niciodată.

Serialul Paradise revine cu al doilea sezon. De vorbă cu Julianne Nicholson și Sterling K. Brown

La aproape un an de la finalul tensionat al primului sezon, Paradise a revenit pe 23 februarie pe Disney+ cu un nou capitol care lărgește radical universul distopic imaginat de Dan Fogelman. Serialul, nominalizat la Premiile Emmy și lăudat pentru echilibrul dintre thriller politic și dramă emoțională, nu este doar o poveste despre supraviețuire post-apocaliptică, ci despre alegeri, credință și felul în care iubirea poate deveni mai puternică decât frica.

Primul sezon s-a încheiat cu o ruptură majoră: Xavier Collins, interpretat de Sterling K. Brown, părăsea buncărul subteran din Colorado pentru a-și căuta soția, Teri Rogers-Collins, despre care i se spusese că este în viață undeva în lumea de la suprafață. În interiorul așa-zisului „Paradis”, haosul era iminent, după ce Sinatra, personajul jucat de Julianne Nicholson, era împușcată, iar echilibrul fragil al comunității începea să se destrame.

CONȚINUT VIDEO ELLE

Sezonul doi schimbă însă regulile jocului. Povestea iese din buncăr și explorează o lume afectată de consecințele „Zilei Zero”, dezvăluind cum au supraviețuit oamenii în cei trei ani de după colaps. În timp ce Xavier pornește într-o căutare personală care îl poartă prin teritorii necunoscute și moral ambigue, structura socială a comunității din Paradise începe să crape sub presiunea secretelor și a luptelor pentru putere.

Noile episoade introduc personaje interpretate de Shailene Woodley și Thomas Doherty, extinzând perspectiva asupra unei lumi în care încrederea este rară, iar alianțele sunt fragile.

Dacă primul sezon a fost despre supraviețuirea într-o cușcă frumos construită, al doilea ridică o întrebare și mai incomodă: cât de departe ești dispus să mergi pentru cei pe care îi iubești? Iar într-o lume în care sistemele se prăbușesc, ce alegem să fim?

În acest context, am stat de vorbă cu Julianne Nicholson și Sterling K. Brown despre transformările personajelor lor, despre optimismul neașteptat al sezonului doi și despre forța iubirii într-o lume dominată de frică.

ELLE: Cum se raportau personajele voastre, Xavier și Sinatra, la Paradise în primul sezon și cum se raportează în cel de-al doilea? Ce reprezintă acum Paradise pentru ei și cum le influențează această schimbare acțiunile?

Julianne Nicholson: Aș spune că Sinatra era destul de naivă atunci când a creat Paradise, crezând că toată lumea va fi de acord și că lucrurile nu vor degenera într-un haos care să scoată la lumină toate fisurile sistemului. La finalul primului sezon este împușcată, iar când o revedem, este în cea mai vulnerabilă stare a ei, în comă. Când revine la conducere, o face cu o perspectivă complet schimbată asupra puterii. Înțelege că trebuie să fii strategic, să știi cum să obții ceea ce îți dorești. Iar ceea ce își dorește ea, în esență, este supraviețuirea umanității. Cred că în sezonul doi o înțelegem mai bine. Începem să vedem mai clar de ce a luat anumite decizii și ce a stat, de fapt, în spatele acțiunilor ei.

Sterling K. Brown: În cazul lui Xavier, Paradise reprezintă casa sa, pentru că acolo sunt copiii lui. Este locul în care vrea să-și aducă soția înapoi, pentru ca familia lui să se poată reuni. În primul sezon, era un loc din care trebuia să plece sau față de care era profund neîncrezător. Apoi, odată ce pleacă, își spune că trebuie să se întoarcă. Mi se pare o evoluție interesantă.

ELLE: În sezonul doi, descoperim în sfârșit ce se întâmplă dincolo de lumea din Paradise, iar realitatea de acolo este, cel puțin, dură. Există acest sentiment constant că nu poți avea încredere în nimeni, că fiecare este pe cont propriu. Dar, în același timp, apar și momente de cooperare și de umanitate neașteptată. Credeți că sezonul doi este mai cinic sau mai optimist în privința naturii umane? Ce spune, de fapt, despre ceea ce devenim ca ființe umane atunci când sistemele se prăbușesc?

S. K. B.: Întrebarea asta mă bucură mult, pentru că, într-adevăr, cred că este un sezon mult mai optimist. La sfârșitul primului episod din sezonul unu, îți dai seama că acești oameni se află într-un spațiu închis. Indiferent cât de idilic încerci să-l faci, dacă nu vrei să fii acolo din proprie voință, atunci este o închisoare. O cușcă. Așa că încerci să faci cușca cât mai frumoasă, astfel încât oamenii să își dorească să fie acolo. În sezonul doi părăsim cușca, părăsim buncărul și vedem lumea în ansamblu. Nu este o lume în care oamenii se mănâncă între ei. Dar este genul de situație care te face să te întrebi: în cine pot avea încredere? Cu cine pot face parte dintr-o comunitate? Sunt mai în siguranță singur sau alături de alții? Cred că introducerea lui Xavier în această lume, întâlnirea lui cu Annie, ne conduc către ideea că avem nevoie de alți oameni pentru a trăi la cel mai înalt nivel posibil. Simt că este un sezon cu mai multă speranță, chiar dacă intrăm în necunoscut.

ELLE: Vreau să vorbesc din nou despre Xavier, pentru că motivația lui se schimbă de la justiție la ceva mai profund: iubire și supraviețuire. A modificat asta felul în care i-ai gândit limbajul corporal și dozarea emoțiilor în acest sezon?

S. K. B.: Aș spune că da. În episodul doi din al doilea sezon vedem povestea lui cu soția sa și cum s-au cunoscut în spital. Este o întâlnire drăguță și emoționantă. Vedem că el este diferit cu această femeie față de cum este cu oricine altcineva, că ea scoate la iveală o blândețe și o latură jucăușă pe care nu le arată nimănui altcuiva. Cred că iubirea este probabil singurul lucru mai puternic decât frica în ceea ce privește motivația pentru viață. Frica ne înconjoară tot timpul. Dacă te uiți la știri, rareori vezi vești bune. Vezi lucruri de care trebuie să te temi sau să te îngrijorezi. Și cred că asta ne face pe toți să ne închidem în noi, nu? Ne face mai degrabă naționaliști decât orientați spre o perspectivă globală. Simt că serialul spune că dincolo de frică există iubirea, care te poate deschide, te poate face cea mai generoasă versiune a ta și poate duce, în cele din urmă, la un nivel de trai mai bun pentru toată lumea. Vedem pe cineva care căuta dreptate, care era profund neîncrezător, iar acum își permite să creadă că este posibil să se întâmple ceva bun. Soția lui ar putea fi în viață. Familia lui ar putea fi din nou împreună. Există motive de speranță.

ELLE: Aș vrea să vorbim și despre relația dintre Sinatra și Jane. Am văzut deja cât de complexă este încă din primul sezon. Cum evoluează în sezonul doi?

J.N.: Una dintre cele mai distractive scene filmate anul acesta a fost cea în care Sinatra se trezește pe patul de spital, iar Jane intră și o întreabă dacă își amintește ce s-a întâmplat. Este un joc de-a șoarecele și pisica între ele, încercând să-și dea seama cine știe ce și cine spune ce. Cred că Sinatra își dă seama imediat că trebuie să o țină aproape. Să o ia sub aripa ei, să construiască o relație de mentor și discipol. Pentru că, dacă nu are pe cineva care să o ghideze, atunci este o bombă cu ceas și nu știm ce se poate întâmpla. Pentru propria ei bunăstare și pentru bunăstarea lumii din Paradise, îi oferă o sarcină, o ține sub control și o face să se simtă apreciată.

Citește și:
EXCLUSIV: Două zile alături de actorii din Bridgerton

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle