Sari dintr-o relație în alta? Ce nu va rezolva asta niciodată

Nu ai fost niciodată singură și o relație este mereu înlocuită cu alta. O soluție de moment, dar nu pe termen lung pentru probleme sensibile.

Adori să fii în cuplu, să iubești, să fii îndrăgostită. Nu îți place singurătatea și, onest, nu ai mai experimentat-o de foarte multă vreme. Cel puțin cea în care să fii în afara unei relații, căci singurătatea în doi e posibil să nu-ți fie deloc străină. Istoricul tău relațional este destul de clar. Ești în cuplu, celălalt a făcut ceva care te-a rănit foarte tare, dar nu simți că poți pleca.

Ori tu nu mai ești deloc mulțumită, parcă nu mai sunteți pe aceeași lungime de undă, te-ai plictisit, nu trăiești viața la care visai. Și pleci ori când ai găsit un nou partener și faci imediat tranziția de la o relație la alta, ori se produce despărțirea, celălalt zice stop sau tu nu mai poți îndura, dar într-un timp extrem de scurt ești din nou în cuplu, poate chiar la propriu cu tot cu bagaje. Practic sari dintr-o relație în alta și în mod cert sunt niște beneficii care mențin acest comportament, costurile… sunt o altă față a monedei.

Falsa vindecare

Cui pe cui se scoate. Cine ar putea să ți-l anuleze mai bine din minte pe viitorul sau actualul fost decât un nou partener îndrăgostit, fascinat de tine? Și iată cum pansezi o rană relațională cu o nouă relație, fără să apuci să te vindeci sufletește, fără să fii cu adevărat disponibilă emoțional.

Nu apuci să faci corect evaluarea ta…

… și nici evaluarea relației care s-a încheiat, deoarece atenția ta este distrasă de noua poveste. Nu îți dai timp să te uiți la mecanismele prin care ai întreținut lipsa de satisfacție sau propriul disconfort din fosta relație. Scopul nu este să te acuzi pe tine, ci cu o gândire critică să îți analizezi comportamentul, modurile de a face față, tocmai pentru a clarifica ce ai nevoie, cum să ceri în viitor mai sănătos, cum să faci diferit. Energia ta nu se duce către o grijă de sine adecvată post despărțire, ci către sclipiciul dat de noua relație.

Iluzia stimei de sine

E dureros că fostul partener îți vorbea și te trata cu o lipsă evidentă de respect. Este dureros că nu a vrut să vă căsătoriți sau că a avut o aventură sau mai multe. E dureros că în final a ales altă femeie în locul tău sau că a prioritizat orice în viața lui (distracțiile, cariera, familia din care provine) și nu relația cu tine. Și îți spui că tu nu contezi, că ești lipsită de valoare, că nu meriți, că nu ai fost suficient de bună. Iar un nou partener crezi că îți ridică moralul și îți peticește stima de sine grav accidentată în fosta relație, dar nu doar acolo. Să sari dintr-o relație în alta poate părea leacul pentru o stimă de sine avariată, dar e o soluție temporară, căci discursul despre lipsa ta de valoare va apărea din nou la fel de în forță cu prima ocazie.

Teama de abandon

Rana de abandon este cel mai probabil una veche, de când părinții te-au lăsat la bunici să te crească până să începi școala. Unul dintre părinți a plecat în străinătate să lucreze. Ți-ai pierdut unul dintre părinți prin deces sau unul dintre părinți a petrecut mult timp plecat de acasă, prin spitale, iar o boală gravă era amenințarea din umbră. Unul dintre părinți te-a abandonat emoțional lăsându-se pradă dependenței. Și iată cum de mică ai învățat că mai devreme sau mai târziu persoana pe care o iubești pleacă, te abandonează. Acum încerci să eviți abandonul înlocuind mereu o relație cu alta, dar frica rămâne tot acolo sub mrejele seducției unei noi iubiri.

Nu exersezi limitele sau repararea

Ceva nu merge? Ai înlocuit actualul partener cu unul nou și punct. Nu exersezi tehnici sau abilități relaționale, nu negociezi, nu pui limite, nu îți exprimi nevoile. Nu stabilești împreună cu partenerul un cadru clar în care fiecare dintre voi să depună efort pentru a vă rezolva problemele. Poate nici așteptările tale nu sunt cele mai realiste. Îți imaginezi cuplul ca ceva minunat, unde iubirea e suficientă ca lucrurile să meargă, nu întâmpinați dificultăți și totul are o notă idilică.