Promisiuni pe care ți le-ai făcut când erai singură și nu trebuie să le uiți când intri într-o relație de cuplu

Acele promisiuni nu au fost vorbe goale, ci niște angajamente, niște mantre în care te-ai uitat la ce ai nevoie și nu vrei să-ți mai negi.

De ce după fiecare despărțire apare acel șir de promisiuni? Acel jur că data viitoare nu voi mai face sau voi face x lucru? Pentru că realizezi nu doar ce ți-a negat celălalt, ci ce anume ți-ai negat și tu, sau ai permis să se întâmple. Fără critică, fără umilire, doar o constatare care doare și vrei ca data viitoare să nu mai doară. Să nu te mai deprivezi singură, să nu mai renunți la responsabilitatea ta pe care o ai tu în relație cu tine. De a cere, de a spune nu, de a negocia, de a te uita la ceea ce cu adevărat ai nevoie. De a-ți asuma că nevoile tale emoționale sunt legitime. Și, așa cum cel mai probabil deja ai observat, o relație se încheie și dacă renunți la tine, te sacrifici, faci tot ce poți tu ca să fie bine și mult peste.

Să nu aștepți să fie mai bine

Și aici nu discutăm despre situații excepționale în care unul dintre părinții partenerului a decedat, partenerul a fost concediat și acum își caută activ alt loc de muncă. Ci despre ceea ce reprezintă normalul vostru, firescul vostru de zi cu zi. Căci să fie în mod obișnuit rău, iar tu să speri că peste 6 luni, 1 an, 2 ani va fi mai bine e ca și cum ești un măgăruș care înaintează având în față un morcov atârnat de un băț. Și tot mergi sperând că vei prinde și mânca morcovul la fiecare pas făcut. Promisiunile, planurile care rămân în aer nu sunt dovezi sau comportamente palpabile. Observi că doar tu ești cea care depune efort? O relație se construiește, se menține și se repară în doi, fiecare partener având aportul propriu.

Să ai grijă de universul tău

Al tău în afara cuplului, fără să pui în pericol relația. Adică să îți urmezi țelurile profesionale, să faci sport, să te vezi cu prietenele tale, nu doar să vorbiți la telefon sau pe Whatsapp, să îți iei haine frumoase, să te îngrijești, să te preocupi corect de sănătatea ta. Viața ta nu înseamnă doar cuplu, tu nu ai doar rol de iubită sau soție. Ai identitatea ta de femeie, cu toate elementele care o compun.

Fără critică

Critica are două tăișuri, când îți este adresata ție și când este adresată partenerului. Adică te desființezi tu pe tine prin critică, și apar rușinea, vinovăția, apoi comportamente ca să te protejezi de rușine și vinovăție. Nici măcar nu sunt comportamente corective reale, sănătoase. Ci unele pe care apoi le regreți, care nu sunt în acord neapărat cu valorile și nevoile tale. Critica adresată lui te împiedică să îi vezi calitățile, să-l apreciezi și mai este și o modalitate de control. El va face ceea ce vrei tu, tocmai pentru a evita critica, cicăleala primite.

Să trăiești într-o atmosferă pozitivă și hrănitoare emoțional

Un partener permanent nemulțumit, exigent datorită unor standarde nerealiste, care nu este dispus să își gestioneze emoțiile, care creează drame din orice motiv, care este mai mult nervos decât relaxat, oare ce atmosferă relațională va crea? Și ce atmosferă vei crea și tu alături de el tolerând toate acestea? Care e afectat perpetuu de alegerile proaste pe care le face, alegeri ce aduc consecințe serioase, cum va contribui el la siguranță și predictibilitate în cuplul vostru? Încercând să îi rezolvi problemele, să-l salvezi de obiceiurile proaste, mergând pe coji de ouă ca să nu-l provoci nu vei crea un climat pozitiv. Ci îl vei întreține pe cel în legătură cu care partenerul nu este dispus să schimbe nimic.