EXCLUSIV: Naomi Watts e „Șefa la menopauză”

O știi pe Naomi Watts drept actriță de top, producătoare sau prezență glamour pe covoarele roșii ale marilor festivaluri. Însă, ca "șefa la menopauză", are de transmis un mesaj important. Citește în premieră un fragment din cartea ei, publicată în limba română de editura ZYX Books.

Naomi Watts este, în mod oficial acum, „șefa la menopauză”. Este numele pe care și-l asumă chiar ea, într-un volum sincer, amuzant și plin de detalii furnizate de persoane competente, care te poate transforma și pe tine într-o astfel de șefă – adică într-o femeie pregătită să întâmpine cum se cuvine menopauza.

Cu subtitlul „Tot ce mi-aș fi dorit să știu și nu mi-a spus nimeni”, cartea lui Watts, care a avut parte de o menopauză timpurie, oferă informații esențiale despre un subiect care este încă tabu inclusiv în cercuri restrânse de femei. Dincolo de stigma îmbătrânirii, cu atât mai pregnantă la Hollywood, unde Naomi Watts își desfășoară activitatea, menopauza continuă să fie trecută sub tăcere din multe alte motive, care au legătură cu felurile în care încă ne considerăm sistemul reproductiv o parte rușinoasă a anatomiei noastre.

Ei bine, tocmai de aceea Watts spulberă, în „Șefa la menopauză”, dar și prin intermediul companiei pe care a fondat-o, Stripes Beauty, aceste prejudecăți, scopul ei final fiind acela de a oferi femeilor o comunitate, informații relevante și soluții pentru abordarea holistică a menopauzei. Citește în continuare, în premieră, un fragment din volumul publicat în România de ZYX Books.

„— Pare că te apropii de menopauză, mi‑a spus medicul, pe când mă întrebam de ce nu reușesc să rămân însărcinată la 36 de ani.
Mai să cad de pe masa de examinare.
— Cum adică?! am întrebat cu răsuflarea tăiată. Mă apropii de menopauză? Asta‑i pentru babete! Iar eu nu sunt nici măcar mamă! Și, apropo, fix pentru asta am venit, că vreau să devin mamă! Ia măsoară‑ți cuvintele!
Încercam să glumesc, dar de fapt îl imploram să facă sau să zică orice, numai să nu fie adevărat. Eram îngrozitor de speriată că aici avea să se sfârșească visul meu de a avea copii.
Pe când stăteam acolo siderată, făcându‑mi tot felul de reproșuri, mi‑am amintit că mama îmi zisese cândva că ea intrase la menopauză la 45 de ani – iar 45 părea încă foarte departe de 36. În plus, sinceră să fiu, nici măcar nu prea știam ce înseamnă menopauza – în afară de foarte posibilul sfârșit al carierei mele de actriță, care oricum începuse mult mai târziu decât la majoritatea celor din industrie. Când abia trecusem de 30 de ani, oamenii începuseră să‑mi spună că în curând va veni momentul când nu voi mai putea să joc roluri principale. Oare ăsta era sfârșitul? L‑am rugat pe medic să‑mi dea mai multe informații.

Mi‑a explicat că, tehnic vorbind, menopauza înseamnă o singură zi, atunci când trece un an întreg de la ultima menstruație. În medie, asta se întâmplă la vârsta de 51 de ani, iar în anii de dinainte de menopauză – în etapa cunoscută în prezent drept ‘perimenopauză’ – poți să treci printr‑o mulțime de simptome influențate de nivelurile tot mai scăzute de estrogen: transpirațiile nocturne, menstruațiile impredictibile, dispozițiile schimbătoare și creșterea în greutate fiind printre cele mai comune. (Salut folosirea tot mai frecventă a termenului ‘perimenopauză’, care, conform Oxford English Dictionary, a intrat în dicționar la începutul anilor 1930; ‘menopauza’ și‑a primit numele tocmai în 1821, de la medicul francez Charles‑Pierre‑Louis de Gardanne; era și timpul să ne îmbogățim vocabularul!)
În ceea ce mă privește, aveam transpirații nocturne de ceva vreme, dar niciun doctor – și fusesem la o mulțime, pentru că trebuie să treci printr‑un control medical de fiecare dată când începi o nouă filmare – nu le dăduse importanță. Știi când intri într‑un cabinet și primești o listă cu o sută de întrebări? Bifam ‘transpirații nocturne’ de fiecare dată, de ani buni. Și mereu erau puse pe seama stresului, a sindromului premenstrual, a unei reacții alergice la ceva ce mâncasem sau băusem – poate sulfiții din vin erau de vină? Acceptasem toate explicațiile. Mi se întâmpla des să mă simt obosită sau stresată din cauza programului solicitant de la filmări sau a călătoriilor internaționale pentru întâlnirile cu presa.

Când aveam în jur de 35 de ani, menstruațiile începuseră să‑mi vină tot mai repede, uneori odată la 15 sau 18 zile. Mi s‑a părut ciudat, și totuși nu mi‑a trecut nicicum prin minte că ar avea vreo legătură cu menopauza. În acea clipă însă, în cabinetul medicului, am aflat că menstruațiile neregulate și transpirațiile nocturne sunt, de fapt, simptome de perimenopauză, iar cauza lor nu era stresul cauzat de programul de filmări pe timp de noapte sau paharul cu vin în plus pe care‑l beam la cină.
În timp ce ieșeam din cabinet, mi‑am dat seama ce înseamnă vestea asta: ciclurile menstruale aveau să mi se oprească în curând, iar odată cu ele avea să dispară și orice speranță de a rămâne gravidă. Mi‑am imaginat c‑o sun pe mama. Aș fi început discuția pe un ton sensibil, iubitor, plin de afecțiune și compasiune pentru ce îndurase, ținând cont de generația din care făcea parte:
— Mama, ce dracului?!
De ce nu‑mi povestise mai multe despre tranziția asta inevitabilă?
În cele din urmă, s‑a ivit ocazia să o întreb ce însemnase pentru ea perioada asta.
— Mi s‑au rărit menstruațiile, mi‑a zis. O lungă perioadă, am tot observat schimbări bruște de dispoziție, apoi câțiva ani am avut tot felul de alte simptome, dar, după 45 de ani, menstruațiile au dispărut complet, și cu asta, basta!
Eram șocată că ajunsesem până la vârsta asta fără să știu nimic din tot ce‑mi povestea.
— Cred că n‑am vorbit cu tine despre asta pentru că nici mama mea nu mi‑a spus niciodată nimic, a adăugat ea.
Ce absurd că ceva atât de comun devine un tabu atât de mare! Și de ce eu, o persoană destul de ieșită în lume, care făcuse controalele anuale și care fusese toată viața înconjurată de cele mai deschise și incredibil de inteligente femei, n‑auzisem niciodată: „Fii atentă, hai să‑ți povestesc ce o să ți se întâmple în următorii ani și cam cum o să te simți’?
Oare motivul pentru tăcerea care însoțește menopauza este că femeile cred că e normal ca lucrurile să doară?

Dr. Sharon Malone, ginecoloagă obstetriciană din Washington D.C., medic‑șef la Alloy Womens Health și una dintre cele mai importante specialiste în menopauză din țară, mi‑a spus:
— Cred că unul dintre lucrurile pe care trebuie să le înțelegem – și studiu după studiu demonstrează asta – e că am normalizat suferința, că face parte din a fi femeie. Îndurăm crampe menstruale, îndurăm nașterea, îndurăm sindromul premenstrual. Lucrurile astea, care afectează exclusiv femeile, au fost prea puțin studiate. Pentru că toată lumea se așteaptă ca femeile să sufere și nu consideră că o astfel de situație merită să fie îndreptată. Femeile exagerează. Sunt isterice. Totul e‑n capul tău. Mentalitatea asta nefericită e încă mult prea răspândită în sistemul medical de azi. În continuare, femeile simt că nu sunt ascultate, că nu sunt văzute, că nu sunt crezute. Asta e de fapt problema.
Atenția destul de recentă acordată menopauzei le ajută pe femei să beneficieze de tratamente mai bune, dar există în continuare multe informații greșite în spațiul public, unele dintre ele fiind de‑a dreptul uluitoare. În urmă cu câțiva ani, copiii mei m‑au auzit spunând că sunt la menopauză. Eram curioasă ce învățaseră despre asta, așa că i‑am întrebat direct ce știu. Aveau ceva de zis despre tranziția către o nouă etapă, plină de putere, despre bătrânele înțelepte și cu picioarele pe pământ din vechime sau despre cum Helen Mirren a devenit faimoasă abia după ce a trecut binișor de vârsta de mijloc?”