Vrei să devii stilist vestimentar? Tot ce trebuie să știi despre această meserie

Una dintre întrebările pe care le primesc cel mai des de când am început să lucrez în industria modei este cum am ajuns să fiu stilistă vestimentară.

Răspunsul scurt ar fi că nu există o rețetă. De cele mai multe ori, traseul este anevoios, imprevizibil și destul de costisitor.

Mă numesc Mădălina, am 31 de ani și aceasta este povestea mea despre cum am ajuns să lucrez ca stilist vestimentar și să îmi dau cu părerea despre stil personal și modă.

Multă lume crede că este obligatoriu să faci o facultate de profil pentru a lucra în domeniul modei. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa.

În România există foarte puține studii universitare dedicate propriu-zis styling-ului vestimentar. Majoritatea programelor de învățământ superior legate de modă sunt orientate către design și/sau istoria costumului, nu către profesia de stilist.

Studiile pe care le-ai putea urma sunt:

1. Master „Modă, Publicitate, Consum” – Universitatea din București, FJSC

Este un master acreditat, lansat în 2021 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Important însă: nu este un master de fashion styling în sensul programelor de la școlile internaționale precum Polimoda sau Istituto Marangoni. Este mai degrabă un program interdisciplinar despre modă ca fenomen cultural și ca mijloc de comunicare.

2. UNArte București — masterul de Modă și Costum

Universitatea Națională de Arte din București are studii universitare de master în zona Modă și costum vestimentar. În trecut programul apărea și sub titulatura „Strategii de Modă și Costum.” Totuși, programul aparține domeniului Arte Vizuale și este mult mai apropiat de creație și design decât de fashion styling editorial/comercial în sensul contemporan.

Același lucru este valabil și în cazul altor facultăți de modă din țară. Așadar, nu există, în prezent, un traseu universitar construit exclusiv pentru meseria de stilist vestimentar.

Și atunci, ce trebuie să faci pentru a ajunge să lucrezi în domeniu?

În cazul meu, intrând direct în industrie. Și spun „în cazul meu” pentru că nu cred că parcursul meu reprezintă o formulă universal valabilă, ci mai degrabă un exemplu despre cât de puțin liniar poate fi drumul către o astfel de profesie.

Eu am terminat Facultatea de Drept a Universității din București. Moda a fost mereu o pasiune, dar mult timp nu am privit-o ca pe o posibilă carieră și cu atât mai puțin ca pe ceva care ar putea deveni, într-o zi, principala mea sursă de venit.

După facultate, am hotărât totuși să îi dau o șansă. Am aplicat la un internship organizat de revista ELLE, fără să știu foarte clar unde mă va duce sau dacă voi reuși vreodată să transform experiența respectivă în ceva productiv pentru viitorul meu pe piață muncii.

Pentru mine acesta a fost punctul de plecare. Acolo le-am cunoscut pe Roxana Voloșeniuc și pe Domnica Mărgescu, cele mai sonore nume de pe piața de modă din România.

La scurt timp după aceea am început să lucrez ca asistenta lor personală. Această colaborare a durat cinci ani și a reprezentat adevărata mea școală de styling. Am învățat meseria din mers, participând la shooting-uri, proiecte editoriale și comerciale și descoperind nu doar partea creativă, ci și tot ce se întâmplă în spatele camerei.

Aici intervine partea mai puțin plăcută. Pentru că este o lume destul de greu de penetrat, salariile pentru pozițiile entry-level sunt foarte mici. În momentul în care m-am angajat eu, remunerația era mai mult simbolică pentru că prima acest aspect al „intrării în industrie”.

După cinci ani, am simțit că am acumulat suficientă experiență încât să încerc să construiesc ceva pe cont propriu. Am renunțat la rolul de asistentă și am început să lucrez ca freelancer.

Atunci a început, de fapt, etapa cea mai grea: aceea de a-mi găsi singură proiectele, de a-mi construi propriul portofoliu și, poate cel mai important, de a-mi defini o identitate vizuală care să mă diferențieze de alți stiliști.

Mi-ar fi greu să identific momentul exact în care lucrurile au început să funcționeze. Cert este că, între timp, devenisem suficient de cunoscută încât să încep să primesc proiecte pe cont propriu și investisem deja ani, timp și destul de mulți bani în proiecte editoriale personale care nu îmi aduceau neapărat venituri, dar îmi construiau portofoliul.

La un moment dat, am strâns suficient material de care eram cu adevărat mândră încât să îl adun într-un website care să mă reprezinte profesional.

Această meserie implică multă muncă pe care nu o vede nimeni, ani în care experiența valorează mai mult decât remunerația, cercetare făcută pe cont propriu, proiecte în care investești înainte să îți permiți cu adevărat să o faci și o perioadă destul de lungă în care trebuie să încerci să construiești fără să ai garanția că investiția îți va fi vreodată returnată.

Styling-ul este o meserie creativă, dar cariera de stilist nu se construiește exclusiv pe baza creativității. Ai nevoie de cultură vizuală, disciplină, rezistență, relații profesionale și, inevitabil, de resurse. Poate tocmai de aceea, dincolo de imaginile perfecte, hainele spectaculoase și accesul privilegiat în interiorul industriei, cel mai bun sfat pe care îl pot da unui aspirant sau cuiva la început de drum este să fie mereu conectat, să facă research, să adune cât mai multe referințe vizuale și să aibă răbdare.

În styling, talentul te poate face remarcat, dar perseverența este cea care transformă, în timp, o pasiune într-o carieră.

Așadar, dacă ești o tânără sau un tânăr aspirant, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să încerci să urmezi un program de ucenicie. Scrie-le stiliștilor tăi preferați din România și întreabă-i dacă nu au cumva nevoie de un asistent. Majoritatea lucrează constant și au mare nevoie de ajutor, iar această experiență îți poate oferi ceva ce nici un curs nu poate reproduce în totalitate: contactul cu realitatea meseriei direct „în teren”.

Citește și:
Mamă în industria modei

Foto: Arhiva personală