O conversație pe Zoom cu… Hugh Grant: „Cred că umanitatea a fost întotdeauna atrasă de violență și de lucrurile rele”

Uită de comediile romantice care l-au consacrat și (re)descoperă-l pe Hugh Grant în serialul The Undoing, care a avut premiera pe 26 octombrie pe HBO.

O conversație pe Zoom cu… Hugh Grant: „Cred că umanitatea a fost întotdeauna atrasă de violență și de lucrurile rele”

Hugh Grant vrea să renunțe la actorie. A spus-o prima dată acum peste 20 de ani, înainte să dea probă pentru rolul din Four Weddings and a Funeral, care a devenit cel mai de succes film britanic de până atunci și l-a transformat pe Grant în starul comediilor romantice. Cu un zâmbet stingher, ochii de un albastru spălăcit și alura de băiețel dandy numai bun de prezentat părinților, a smuls suspine din partea multor fane care l-au urmărit apoi în Notting Hill, Mickey Blue Eyes sau Bridget Jones’s Diary, filme încă populare la atâția ani de la premieră.

Prin 2009, cu o carieră importantă în spate, a început să vorbească din nou despre renunțarea la meseria de actor. Își reproșa faptul că nu a ales niște roluri mai diverse, deși celebritatea i-ar fi permis să experimenteze mai mult, și a ajuns să joace același rol la nesfârșit. În plus, după cum a mărturisit în interviuri, comediile începuseră să-i provoace anxietate și de multe ori era cuprins în timpul filmărilor de atacuri de panică. Cu toate astea, a continuat să accepte roluri și își dă seama și singur cât de neserios pare cu toate aceste declarații despre „pensionare.”

Acum în vârstă de 60 de ani, Hugh Grant le spunea amuzat celor de la The Hollywood Reporter că e „prea urât, bătrân și gras” ca să mai joace junele prim în comedii romantice: „Între timp am făcut mai multe lucruri și am mai puțină ură de sine.” Într-adevăr, ultimii zece ani i-au adus proiecte care îi demonstrează versatilitatea, dacă ne gândim numai la Cloud Atlas (unde joacă nu mai puțin de șase personaje) sau mini-seria A Very English Scandal, unde e un politician britanic din anii ’70 acuzat că și-a ucis iubitul.

Însă motivul pentru care am ajuns să vorbesc cu Hugh Grant pe Zoom (spre invidia unei colege) este premiera noului serial HBO The Undoing, un thriller psihologic în care Grant face probabil unul dintre cele mai bune roluri din ultima vreme. E genul de poveste pe care ai mai auzit-o de o mie de ori, dar precizia scriiturii și a interpretărilor o face extrem de eficientă: Avem un cuplu din high class-ul newyorkez ce pare să le aibă pe toate. Jonathan, un reputat medic oncolog pediatru, soția lui, Grace (interpretată de Nicole Kidman), o terapeută care în timpul liber organizează strângeri de fonduri pentru școala privată de fițe la care învață fiul lor. Totul o ia într-o direcție neașteptată după ce mama unuia dintre colegii lui devine victima unei crime extrem de violente, iar Jonathan dispare fără urmă.

Este doar prima dintre direcțiile neașteptate spre care virează povestea, în care nimeni și nimic nu e ce pare a fi (Evident, mă voi abține de la orice spoiler). Inclusiv modul în care sunt filmate personajele – de multe ori de la distanță, ca și cum cineva i-ar urmări în permanență – impune o angoasă ce nu te va părăsi de multe ori pe parcursul serialului regizat de Susanne Bier și scris de David E. Kelly (creatorul Big Little Lies), care adaptează romanul You Should Have Known de Jean Half Korelitz. Cu auto-ironia ce pare că nu-l părăsește niciodată, Hugh Grant spune că „duce o viață ridicolă” și că nu se uită la televizor aproape niciodată, așa că nu prea e la curent cu ce se întâmplă pe platformele de streaming, dar că nu putea să treacă cu vederea acest proiect. „A venit cu un pedigree incredibil, așa că a fost destul de greu să refuz încă dinainte de a deschide scenariul, care este excelent și te face să-ți dorești în permanență să afli ce urmează să se întâmple. Iar faptul că personajele nu sunt deloc așa cum par a fi e întotdeauna fascinant, actorilor le place mult să se joace cu ce se ascunde dincolo de suprafață”, povestește Grant. „A fost o experiență intensă și extrem de nouă pentru mine, care nu sunt obișnuit cu filmări care să dureze șase luni. Dar aveam sentimentul că lucrăm împreună la ceva foarte bun, iar asta a ajutat.”

Primele episoade din The Undoing ne bombardează cu evenimente neașteptate, atât pentru spectatori, cât și pentru personajul soției lui Jonathan (Kidman, într-un nou rol de femeie stoică), dar cu toate că secretele încep să îi fisureze imaginea de tată și soț model, acesta rămâne atașant. Și, până la urmă, faptul că a mințit în privința unor lucruri foarte importante îl face pe acesta un criminal cu sânge rece? „Ca spectator te întrebi ce e real și ce nu. Și e mult mai interesant să pară real, decât să zici ‘Ah, îmi dau seama că se preface’. Asta și pentru că există un anumit tip de mincinoși care cred propriile minciuni, iar dacă Jonathan este un mincinos, cu siguranță face parte din această categorie”, spune Hugh Grant despre personajul lui. „Nu cred că oamenii se schimbă. Pur și simplu, la un moment dat decidem că am ajuns să cunoaștem pe cineva, iar dacă persoana respectivă nu e chiar așa cum ne-am fi dorit, proiectăm noi restul și îi aducem la standardul nostru.”

După felul în care arată lumea celor bogați, ai putea zice că The Undoing are și niște comentarii cu privire la diferențele de clasă, dar Grant nu e neapărat de acord: „Atunci când viețile unor oameni privilegiați se destramă în fața noastră savurăm mai tare asta decât dacă ar fi vorba de niște oameni obișnuiți. E un spectacol mai interesant. Dar altfel, cu toții suntem plini de secrete și cu toții vom fi expuși la un moment dat de Google sau Facebook sau cine ne mai fură viețile.” (râde)

În ultima perioadă, serialele TV au devenit mai curajoase și interesante decât majoritatea filmelor mainstream pe care le vedem în cinema, lucru pe care l-a observat și Hugh Grant, chiar dacă nu e la curent cu acest fenomen. Iar faptul că publicul își dorește în continuare să vadă filme și seriale care explorează cele mai întunecate laturi ale psihicului uman nu îl surprinde deloc: „Cred că umanitatea a fost întotdeauna atrasă de violență și de lucrurile rele. De multe ori, am vrea foarte tare să le exprimăm, dar civilizația ne oprește, așa că doar le privim. Dintotdeauna ne-a plăcut să facem asta. Pe vremea lui Shakespeare, publicul dorea să vadă Timon din Atena, unde oamenii sunt omorâți, mai târziu am iubit Pulp Fiction, am iubit filmele lui Scorsese. Răul este absolut fascinant și compulsiv.”

Lucrul la un proiect nou nu îi mai creează atât de multă anxietate ca înainte, pentru că a găsit noi modalități de a aborda rolurile, iar un pont pe care ar fi vrut să-l primească mai devreme este faptul că o repriză de alergat dimineața ajută foarte mult la a elimina adrenalina în exces.

În numeroase momente dificile prin care trece personajul său din The Undoing, camera este foarte aproape de fața lui Hugh Grant: „Asta mi s-a părut dintotdeauna cel mai complicat lucru la actorie. Sunt mult mai fericit dacă îmi dai o replică, ceva de zis, ceva de făcut. Mă sperie când regizorul spune ‘Acum îți vom filma fața’, pentru că brusc devii foarte conștient de sine. Poți să începi chiar bine, să-ți zici: ‘Gata, sunt în personaj’, intri în stare, respiri, și brusc, după zece secunde să te gândești: ‘Oh, nu, falca mi se mișcă ciudat, ce se întâmplă?’, așa cum pățesc mulți atunci când îndrepți o cameră de filmat spre ei. Pentru mine, asta e cea mai grea parte din actoria de film, dar sunt și alții care o adoră. Eu unul o rezolv făcându-mi temele și creându-mi un scenariu în cap al secvențelor în care nu am replici. Scenariul meu este plin de mii de notițe despre lucrurile la care s-ar putea gândi personajul meu în acel moment, pentru că atunci când nu ai gânduri devii conștient de sine.”

Hugh Grant este poate unul dintre cei mai modești actori pe care i-am auzit, iar constanța cu care se auto-ironizează, se interoghează și insistă că actoria nu e vreun ritual mistic, ci un meșteșug ca oricare altul, mă face să-l și cred. Dincolo de rolurile variate pe care le-a făcut în ultima vreme, spune că un lucru esențial care i-a modelat cariera este și faptul că între timp a devenit tatăl a cinci copii. Iar în ce privește renunțarea la actorie, ceva îmi spune că nu a venit încă momentul pentru asta: „Urăsc actoria mai puțin decât o făceam înainte. Asta pentru că am impresia că am devenit un pic mai bun la asta și sunt mai puțin nesatisfăcut de rolurile pe care le-am primit. Iar asta ajută. E bine să poți să mergi mai departe.”

Citește și:
12 pelicule despre care nu știai că au devenit filme cult. Merită văzute oricând!

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle