Nu vrei să repeți greșelile părinților tăi? Cum o intenție bună îți poate influența negativ cuplul

Ți-ai promis că, atunci când vei avea propria familie, lucrurile vor sta diferit. Nu vei repeta certurile monstruoase ale părinților tăi, nu vei folosi tăcerea drept pedeapsă, nu îți vei critica excesiv partenerul, nu îl vei face să se simtă neimportant, mic, nu îl vei umili, nu vei accepta orice, nu vei renunța la viața ta, nu te vei sacrifica. Intenția este una sănătoasă. Vrei să construiești o relație echilibrată, sănătoasă, total diferită de cea pe care ai văzut-o în copilărie la părinții tăi, de altfel, primul model de cuplu pe care l-ai avut. Dar ce se întâmplă când dorința de a nu repeta greșelile părinților ajunge să îți dicteze comportamentul în cuplu? Și, fără să îți dai seama, cu cât încerci să eviți anumite aspecte, cu atât ajungi să creezi noi dificultăți în relația actuală.

Fără conflicte

Ai crescut într-o familie în care certurile erau frecvente, așa că astăzi interpretezi orice dezacord drept semnul clar că relația nu funcționează sau că partenerul nu e omul potrivit pentru tine? Încerci să previi conflictele și eviți subiectele sensibile, îți ignori nemulțumirile doar pentru a păstra liniștea? O relație sănătoasă nu presupune absența conflictelor, ci capacitatea ambilor parteneri de a le gestiona constructiv. Când transformi evitarea conflictului într-un obiectiv, nu mai creezi apropiere, ci distanță emoțională.

Încerci să controlezi totul

Mediul tău familial a fost unul imprevizibil, nu știai niciodată dacă urmează o ceartă, amenințarea cu divorțul, dacă mama pleacă cu tine de acasă pentru câteva zile sau tata lipsește cu săptămânile, iar începe șirul de critici, în casă e o atmosferă de-a dreptul glacială, trebuie să vă mutați din nou. Acum ai nevoie ca lucrurile să fie 100% clare, previzibile și organizate. Vrei să știi ce gândește partenerul, de ce este mai tăcut, ce face în fiecare moment al zilei, dacă există vreun motiv de îngrijorare.

Îi analizezi reacțiile, cauți indicii că s-ar putea întâmpla ceva rău, încerci să previi orice situație care ar putea degenera. Deși această nevoie de control poate avea la bază nevoile de siguranță și predictibilitate, exprimarea lor este una nesănătoasă. Partenerul este sub supraveghere constantă, nu îi mai lași suficient spațiu să fie spontan, să aibă propriile emoții, gânduri, alegeri, să gestioneze situațiile în ritmul lui.

Rezistența la schimbare

Dacă ai crescut cu multă critică, comparații sau standarde imposibil de atins, ai decis că nu vei mai tolera niciodată asemenea comportamente, din partea nimănui. Ceea ce naște o altă formă de rigiditate. Să fii extrem de atentă la orice formulare a partenerului, la orice cerință, și să nu mai fii responsivă la nimic, deoarece ți se pare că seamănă cu ce se petrecea în copilărie când ți se cerea enorm.

Asta nu înseamnă că trebuie să accepți lipsa de respect, ci să faci diferența între un comportament realmente problematic și unul care doar îți activează o amintire dureroasă. Partenerul are dreptul să îți facă anumite reflectări, să îți spună cum se simte și de ce are nevoie diferit din partea ta. Când te ascunzi în spatele experiențelor dureroase din copilărie, refuzi efortul și partea ta de responsabilitate din prezent.

Mama și partenera exigentă

Părinții tăi nu ți-au pus limite, reguli, ai simțit că ai crescut fără nicio formă de ghidaj. De asemenea, ai pornit de foarte jos și prin munca, perseverența ta ai ajuns la un nivel bun sau chiar foarte bun din punct de vedere social, profesional, financiar. Așa că vrei ca acum și copiii sau partenerul să fie foarte ambițioși, să își dorească excelența, deci propria ta exigență o proiectezi pe ei, ceea ce pune foarte multă presiune. Lipsa de reguli din copilărie acum să se transforme într-un pachet amplu de reguli foarte rigide ale casei, mai ales pentru copiii tăi.

Citește și:
Competiția cu partenerul tău îl va motiva să evolueze? Ce rezultate obții, de fapt

Foto: PR