Competiția cu partenerul tău îl va motiva să evolueze? Ce rezultate obții, de fapt

Chiar dacă intenția este una bună, competiția în cuplu este distructivă, o abordare pe care e important să o corectezi la timp.

În relație îți poți dori să creșteți împreună, să vă susțineți reciproc și să deveniți versiuni mai bune ale voastre. Dar ce se întâmplă atunci când dorința de evoluție se transformă într-o competiție în care tinzi să demonstrezi că ești mai capabilă, mai ambițioasă sau mai de succes decât partenerul tău? Speri că exemplul tău îl va motiva să își depășească limitele și să-i oferi astfel o modelare sănătoasă și eficientă? În realitate, însă, rivalitatea poate produce efecte complet diferite de cele pe care le aștepți.

Insuficiența

Ai observat că partenerul tău nu este cel mai ambițios om, amână anumite obiective, nu își pune în valoare potențialul. Și nu discuți deschis despre ceea ce te preocupă, ci alegi să îi demonstrezi prin propriile tale rezultate ce ar putea realiza și el. Îi compari veniturile cu ale tale, îi amintești cât de mult ai evoluat profesional, îi arăți că tu reușești acolo unde el încă întâmpină dificultăți. Intenția ta poate fi aceea de a-l stimula, însă mesajul pe care îl primește partenerul e că nu este suficient de bun pentru tine, că valoarea lui în relație este evaluată în funcție de performanțe. În motivația autentică partenerul își dorește el însuși schimbarea, nu folosește evoluția sau performanța ca pe o strategie de a evita critica, comparațiile sau nu reprezintă calea prin care, în sfârșit, poate fi iubit.

Succesul ca amenințare

Atunci când privești relația prin prisma competiției, succesul partenerului poate începe să te incomodeze mai ales când e o amenințare la adresa propriei valori. Și poți ajunge să simți nevoia să obții mai mult, să ai ultimul cuvânt, să demonstrezi că te descurci mai bine. Partenerul poate reacționa și el similar, transformând diferențele de venit, statut profesional, popularitate sau realizări personale în criterii de comparație. Treptat, evaluați progresul în funcție de cine este înaintea celuilalt. În loc să vă bucurați de ceea ce construiți împreună, ajungeți să vă apărați poziția în relație. Iar intimitatea emoțională are de suferit serios atunci când vulnerabilitatea este percepută drept o slăbiciune pe care celălalt ar putea să o folosească împotriva ta.

Sprijinul ca presiune

Îți spui că îl împingi de la spate pentru binele lui, îi oferi sugestii legate de carieră, îi atragi atenția asupra oportunităților pe care le ratează și insiști să își schimbe anumite obiceiuri. Însă cât de mult din această implicare este sprijin și cât reprezintă, de fapt, nevoia ta de a controla direcția în care partenerul evoluează și o expresie a propriei exigențe? Dacă îi oferi constant soluții pe care nu ți le-a cerut, îi tratezi ritmul diferit drept un defect, partenerul simte că este permanent evaluat.

În plus, poți ajunge să îți asumi responsabilitatea pentru progresul sau parcursul lui, devenind foarte nemulțumită atunci când nu face schimbările pe care le consideri necesare. Este important să faci diferența între a-ți exprima preocuparea și a încerca să îl transformi în persoana care crezi că ar trebui să fie. Poți să îi spui ce îți dorești de la un partener și ce valori sunt importante pentru tine, fără să îi stabilești obiectivele sau să îi măsori evoluția.