De ce nu simți niciodată vinovăție față de partenerul tău, indiferent cum te-ai comportat

Emoțiile transmit mesaje importante despre tine, despre ceilalți, iar vinovăția nu face excepție. Dar mecanisme vechi o blochează și asta trebuie corectat.

De ce nu simți niciodată vinovăție față de partenerul tău, indiferent cum te-ai comportat

Vinovăția este inconfortabilă, dar cu un rol important în relații. Te ajută să conștientizezi că l-ai rănit pe partener, ai depășit o limită, nu ai abordat corect o problemă. Și, mai mult, îți poate oferi motivația necesară pentru a repara lucrurile. Dar ce se întâmplă atunci când nu simți aproape niciodată vinovăție față de partenerul tău? Când, indiferent cum i-ai vorbit, cât de nedrept te-ai comportat, vii întotdeauna o explicație care, speri tu, te absolvă de responsabilitate? Absența vinovăției poate avea legătură cu lipsa empatiei, dar nu numai, poate fi și un tipar care indică alte dificultăți emoționale.

Umilirea sau pierderea puterii

Ai crescut într-un mediu în care să recunoști că ai greșit însemna să fii criticată, pedepsită, umilită. Ai învățat astfel să asociezi vinovăția cu vulnerabilitatea și să o eviți cât mai mult, deoarece dacă te expui urmează să fii rănită. În cuplu, această strategie se poate manifesta prin justificări, atac, refuzul de a recunoaște că ceea ce ai zis sau ai făcut a avut un impact puternic negativ asupra partenerului, căruia vrei să îi demonstrezi că el a greșit. Ca atare, transformi discuțiile despre comportamentul tău într-un soi de proces în care trebuie să te aperi, deși nu aceasta este abordarea partenerului.

Justificarea prin intenții

Nu am vrut să te rănesc, eram nervoasă, am avut o zi foarte grea… explicații spuse pentru a diminua importanța și efectul propriilor comportamente. Sigur că există o diferență între a răni intenționat și a răni fără să îți propui asta, dar nu anulează impactul negativ al acțiunilor tale. Când te concentrezi exclusiv pe motivele pentru care ai procedat într-un anumit fel, nu te uiți la experiența partenerului, căruia nu îi oferi înțelegerea și disponibilitatea pentru repararea necesară.

Nu accepți realitatea despre tine

Imaginea ta de sine este atent curatoriată? Te consideri bună, atentă, generoasă, echilibrată și îți este dificil să accepți comportamentele care contrazic această imagine? În loc să tolerezi disconfortul de a-ți asuma că ai fost egoistă, nedreaptă, fără respect, alegi să minimizezi cele întâmplate. Observi suferința partenerului, dar îți este greu să integrezi această informație deoarece îți este pusă sub semnul întrebării întreaga valoare personală. O stimă de sine fragilă, susținută de nevoia de a avea permanent dreptate, poate face asumarea greșelilor extrem de dificilă.

Consideri că partenerul este responsabil…

… pentru propriile lui emoții. Dar există o diferență între a înțelege că nu ești responsabilă pentru toate emoțiile partenerului și a considera că nu ai nicio responsabilitate pentru felul în care îl tratezi. Îți spui că este prea sensibil, exagerează, interpretează greșit lucrurile, ar trebui să învețe să nu mai pună totul la suflet. Adică muți întreaga responsabilitate asupra lui, fără să te uiți la comportamentul tău agresiv, disprețuitor, indiferent, nedrept.

Ți se cuvine

Nu simți vinovăție deoarece ceea ce indică partenerul nu ți se pare o problemă. Consideri că varianta ta e cea corectă, cea bună, că tu știi mai bine, deci aici există și exigență, dar și rigiditate. Îndreptățirea poate completa tabloul când consideri că ți se cuvine x lucru, așa e normal să fie, iar ceea ce îți reflectă partenerul nu are cum să îți trezească vinovăția tocmai din credințele care construiesc și mențin îndreptățirea.

Citește și:
Partenerul tău se victimizează? Ce e în spatele acestei strategii pe care o poți confunda cu vulnerabilitatea

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle