Cum poate fi atât de relaxat? Uneori problema nu este la partener, ci lentila prin care îl privești și evaluezi este distorsionată.
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2026/09/relaxat.jpg)
Partenerul tău nu pare suficient de preocupat. Nu se grăbește, nu verifică lucrurile de două ori. Nu pare să anticipeze toate scenariile posibile, lasă unele lucruri pentru mai târziu. Iar pentru tine, relaxarea lui seamănă foarte mult cu o lipsă flagrantă de responsabilitate. Dar cele două nu sunt neapărat același lucru.
Da, responsabilitatea nu arată la fel pentru toată lumea. Un om responsabil nu este obligatoriu un om preocupat permanent, organizat până la ultimul detaliu sau mereu pregătit pentru ce este mai rău. Poți fi responsabil și să ai un stil relaxat. Să ai încredere că lucrurile pot fi rezolvate atunci când apar, că ai capacitatea, resursele să te descurci atunci. Să nu simți nevoia să controlezi fiecare etapă. Să accepți că unele lucruri pot rămâne pe pauză până când devin cu adevărat necesare, să știi că e important să prioritizezi și să te ocupi pe rând de probleme, fără să te epuizezi. Problema apare atunci când îți transformi propriul stil de funcționare într-un standard universal al responsabilității. Dacă tu planifici din timp, verifici, anticipezi și preferi să ai totul pus la punct, este posibil să privești comportamentul partenerului prin această lentilă. Dacă ar fi responsabil, ar proceda ca mine. Dar nu este obligatoriu.
Uneori, ceea ce numești responsabilitate este, de fapt, nevoia de a reduce incertitudinea, de a controla absolut totul ca să nu se întâmple ceva rău, respectiv anxietate mascată într-un cuvânt care sună matur și elegant. Dacă verifici de trei ori, planifici toate variantele, te gândești la ce ar putea merge prost și rezolvi lucrurile înainte ca ele să devină probleme, crezi că te simți mai în siguranță. Asta până apare o nouă provocare punctuală sau primul gând prin care ghicești ce gândesc alții, ce se poate întâmpla în viitor, inclusiv cu nuanță catastrofală. Iar când partenerul nu procedează la fel, relaxarea lui devine inconfortabilă pentru tine. Nu pentru că el este iresponsabil, ci pentru că modul lui de a tolera incertitudinea și de a face față frustrării este diferit de al tău. Și atunci apare tentația de a-l presa, corecta sau educa. Reproșuri care nu îl fac mai responsabil, doar permanent evaluat și criticat.
… între a avea un stil relaxat și a evita constant responsabilitățile. Dacă își respectă angajamentele, își asumă greșelile, contribuie la viața comună și intervine atunci când este nevoie, faptul că nu face lucrurile în ritmul tău nu este, în sine, o problemă. În schimb, dacă promite și nu face, lasă sistematic sarcinile în responsabilitatea ta, ignoră consecințele propriilor alegeri sau te lasă să repari mereu ceea ce el neglijează, atunci nu mai vorbim doar despre un stil relaxat. Comportamentul concret contează mai mult decât impresia pe care ți-o lasă. Este iresponsabil sau doar diferit de tine?
Notează pe o hârtie. Ce face efectiv? Își respectă promisiunile? Își asumă partea lui? Se ocupă de lucrurile importante? Poate fi de încredere atunci când contează? Notează mai departe. Cum face lucrurile? În ritmul lui? Fără aceeași nevoie de planificare? Fără să se îngrijoreze atât de mult? Fără să verifice fiecare detaliu? Dacă problema este mai ales la a doua categorie, ceea ce te deranjează poate fi diferența dintre voi, nu lipsa lui de responsabilitate.
Un partener responsabil se poate retrage. De ce? Pentru că tu ajungi să controlezi lucrurile tot mai mult, considerând că altfel nu se vor face. Ca atare, el poate deveni tot mai pasiv, deoarece vei interveni, îl vei corecta sau îi vei spune cum ar trebui să procedeze. Și astfel se creează exact dinamica de care te temeai, cea în care tu devii hiper-responsabilă, iar el din ce în ce mai puțin responsabil. Soluția? Eu am nevoie de mai multă organizare decât tine, hai să vedem ce este important pentru amândoi și cum putem împărți responsabilitățile.
Foto: PR