Cu ce greșești când spui că vrei să ai răbdare și să-i lași partenerului suficient timp

O numești înțelepciune, maturitate sau flexibilitate, dar greșești și îți întreții tipare relaționale deficitare.

Nu sunteți de foarte multă vreme împreună. Tu ești hotărâtă că vrei să aveți o relație, el încă are semne de întrebare și se gândește la asta. Uneori vrea să se gândească și dacă să vă mutați împreună, dacă să vă despărțiți sau nu. Și se gândește de luni de zile, timp în care tu ai stat în tensiune, nesiguranță, confuzie, în care ai acceptat lucruri în mod normal inacceptabile pentru tine. Greșești că îi oferi acest spațiu? Iată de ce.

Nu are reguli

Da, nu e o noutate că unele cupluri se află în impas, se activează frici și semnele de întrebare copleșesc gândirea rațională, ancorarea în prezent și o evaluare realistă a partenerului și relației. Nu e o noutate că unii oameni decid să ia o pauză sau cer un timp de gândire pentru decizii importante sau solicită o negociere în cadrul cuplului pentru găsirea unei soluții optime. Dar cât timp durează asta și ce presupune pauza e o altă poveste.

Este necesară o perioadă determinată, nu să stai ca pe ace săptămâni întregi, sperând la un răspuns care într-un fel sau altul să îți curme suferința, să știi că e dureros dar măcar ai claritatea despărțirii, dacă acesta este deznodământul. Deci greșești când nu ceri concret un interval în care să fie confruntată problema, greșești când partenerul spune că vrea să continuați iar apoi să accepți ca din nou să fie indecis în ceea ce te privește.

Intri și tu în evitare

Ce fel de evitare este asta atunci când ești atât de bine intenționată, înțelegătoare, flexibilă? Îți eviți propriile emoții, propriul disconfort. Eviți conflictul, eviți discuțiile incomode, eviți să te uiți la realitate așa cum este ea. Că ai un partener care nu te alege, care are acest tipar relațional repetat iar și iar în fostele sale cupluri, care va reface scenariul și cu tine de multiple ori. Nu te uiți la ceea ce ai tu nevoie, la cum e bine pentru tine să fie o relație de cuplu. Ești 100% concentrată doar pe partener și speri să-l determini să intre într-o cutiuță care nu este pe mărimea lui.

Te lași să fii rănită

Treci cu vederea faptul că el deja e într-o relație, că are diverse aventuri sau încearcă și alte relații. Îți zici că până la urmă va realiza că tot cu tine îi este cel mai bine. Treci cu vederea că este crud, nepoliticos, lipsit de empatie în ceea ce te privește. Îi treci cu vederea lipsa maturității emoționale, că poate nu sunteți în același loc din punctul de vedere al perspectivei unui viitor apropiat sau mediu.

Treci cu vederea că nu aveți același stil de viață sau aceleași valori, concentrându-te pe acele câteva elemente care îți plac și completând golurile cu fantezii despre schimbare și un viitor grozav. Treci cu vederea că acest context poate are pentru tine anumite beneficii, tu nu trebuie să faci schimbări dificile și te complaci într-un soi de confort dureros în același timp.