Tocmai ce te-ai despărțit sau ai divorțat? Fraze raționale care te pot ajuta să faci față mai bine în momentele grele

Te-ai despărțit sau ai divorțat recent, iar ceea ce îți spui despre tine sau eveniment nu te ajută deloc. Cu ce să înlocuiești.

Poate că nu e prima despărțire și știi că vei trece peste. Ai în jur oameni care au divorțat și îi vezi că sunt și se descurcă foarte bine singuri, mulți au relații sau și-au făcut între timp alte familii. Ești conștientă că pe măsură ce trece timpul și pentru tine va fi mai ușor, că lumea nu se termină, doar că acum așa simți. Iar dialogul tău interior, ce îți spui legat de încheierea acestei relații nu te ajută nicicum. Deci un prin pas este să schimbi repertoriul.

Respingerea nu înseamnă că tu nu ești ok

Poate că pur și simplu vă doreați lucruri diferite, și, da, chiar și după niște ani împreună să fiți emoțional, la nivel de dezvoltare personală în locuri diferite. Tu să vrei copil, familie, partenerul să vrea el să mai copilărească puțin (mai mult), să realizeze că nu a fost niciodată singur și brusc să nutrească acum această libertate. Valoarea ta ca individ nu este dată de faptul că un partener te dorește sau nu în viața sa.

Stilul lui de atașament nu e responsabilitatea ta

Ce este cu adevărat responsabilitatea ta e luarea de decizii în legătură cu acest stil de atașament al său, dacă este foarte deprivant emoțional pentru tine ori nu îți dă niciun pic de siguranță emoțională. Și nu e treaba ta să îl transformi dintr-un evitant într-un securizant, și onest nici nu ai cum să faci tu asta. Este un proces terapeutic îndelungat, asumat și realizat de către partener cu ajutorul unul specialist. Este ok să nu fie ok pentru tine.

Rolul tău este de parteneră, nu de mamă, ori de salvator

Nu este de a-i rezolva problemele, de a avea grijă de partener într-o manieră în care ar trebui să aibă el grijă de sine ca un adult. Cu cât te străduiești să faci mai mult, cu atât partenerul va face mai puțin și îi întreții această dinamică dependentă. Întreții inclusiv tiparul tău de efort și de control. Și nu, el nu va va vedea și nu va aprecia cât de mult faci, și nici nu va începe el să facă deoarece observă la tine exemplul. Ci tu vei ajunge la capătul puterilor, copleșită și nemulțumită cronic. Iar încheierea relației, deoarece relaționarea aceasta nu se schimbă și nu este satisfăcătoare pentru tine, e o decizie la care ai dreptul.

Așteptarea schimbării nu e o opțiune

A promis de atâtea ori și nu s-a întâmplat nimic. Sau ceea ce a schimbat a fost de-a dreptul infim. Ți-a cerut timp de atâtea ori, încât la un moment dat ai simțit cum s-a terminat limita de timp, căci a fost limita răbdării tale. A jurat că se duce la terapie și face o revoluție în viața sa. Dar revoluțiile nu se produc peste noapte, la fel și reconstrucția de după revoluție durează semnificativ. Iar ideea terapiei, a ta sau a lui, poate fi un altfel de speranță de care te agăți și o negare a realității. Să începi tu un proces personal în speranța că partenerul se va comporta mai bine este din nou despre el, și nu despre tine, o altă responsabilizare a ta.