„Cinema-ul este modul pe care l-am găsit pentru a comunica cu lumea” – un interviu cu Jacques Audiard

„The Sisters Brothers”, un western filmat în România, este cel mai nou film al lui Jacques Audiard, pe care îl puteți vedea zilele astea în cinematografe.

Anul este 1850. Doi asasini plătiți cutreieră Vestul Sălbatic, pe urmele unui căutător de aur. Sună ca un western american clasic, nu-i așa? Doar că westernul este filmat în România și Spania și regizat de un francez. Francezul e nimeni altul decât Jacques Audiard, care, în cei 25 de ani de carieră, și-a creat un stil propriu jonglând cu multiple genuri cinematografice, de la road movie la thriller sau film noir. The Sisters Brothers, care a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția, este primul său film în limba engleză și are o distribuție formată din nume unul și unul: John C. Reilly, Joaquin Phoenix, Jake Gyllenhaal și Riz Ahmed.

„Cred că primul film pe care l-am văzut a fost un western: The Alamo, regizat de John Wayne. Nu e un film foarte bun, dar îmi aduc aminte de muzica din el, mă făcea să plâng', îmi povestește Jacques Audiard a doua zi după avanpremiera The Sisters Brothers de la American Independent Film Festival, unde a fost prezent pentru o sesiune de Q&A. „Până la 12-13 ani, am văzut toate filmele americane dublate, pentru mine cowboy-i vorbeau franceză. Am trăit o decepție când am văzut primul film în versiune originală. Când l-am auzit pe John Wayne vorbind în engleză, nu înțelegeam nimic.' E o zi ploioasă, iar Audiard fumează în fața Institutului Francez, în pauza dintre interviuri. Mă așteptam să-l văd cu una dintre pălăriile fedora pe care le-a transformat în trademark, dar astăzi poartă o șapcă din denim. La întrebări răspunde concis și politicos și l-aș putea bănui că nu vrea să spună prea multe despre filmele sale, dacă din când în când nu s-ar entuziasma la câte o madlenă cinematografică.

Deși a crescut într-un mediu profund cinefil (tatăl său, Michel Audiard, este un important scenarist și regizor francez), Jacques Audiard s-a apucat târziu de filme. Primul său contact a avut loc în 1976, când a lucrat ca asistent de montaj la The Tenant, al lui Roman Polanski, iar primul film l-a făcut 18 ani mai târziu – Regarde les hommes tomber – un thriller psihologic cu Jean-Louis Trintignant în rolul principal. „Ar putea părea paradoxal, dar tatăl meu avea mai degrabă o înclinație spre literatură, decât spre cinema. Tatăl meu m-a făcut să descopăr multe filme, desigur, am și lucrat împreună, dar discuțiile noastre erau mai ales în zona literară', mărturisește acesta. Dacă pentru cinefili Audiard a fost dintotdeauna un nume important, acesta a devenit cunoscut publicului larg odată cu Un prophète (Grand Prix la festivalul de film de la Cannes) și cu De rouille et d’os, unde a avut-o protagonistă pe Marillon Cotillard.

Deephan, filmul care i-a adus Palme d’Or în 2016, spune povestea unui refugiat care vine în Franța pentru a-și reface viața. Acesta a reprezentat pentru Jacques Audiard o schimbare de registru. „În Paris, când vine primăvara, apar vânzători care își întind valizele pe străzi cu tot felul de obiecte. Sunt indieni, pakistanezi sau alte nații, sunt acei oameni care îți vând chestii care sclipesc și care fac zgomot, dar de unde vin ei de fapt? Care este viața acestor oameni? Au vieți câteodată tragice, cel mai des chiar eroice. Așa mi-am propus să fac drumul invers, de la de unde vin ei? Asta corespunde și cu dificultatea pe care am avut-o începând cu un anumit punct, de a face filme 100% franțuzești, c-un cadru francez și un casting francez, știu că m-am săturat de asta. Nu mă satisfăcea asta din multiple motive, printre care unul în mod deosebit: că nu știu dacă reprezentam cu adevărat contemporanul de pe strada mea.'

Un alt lucru care îl nemulțumea era relația clasică pe care o avea cu actorii care veneau din aceeași cultură cu a lui: „Eu vorbesc cu ei, ei citesc scenariul și vor face ce am convenit împreună – e un raport pe care începusem să îl găsesc nesatisfăcător. Îmi doream să nu înțeleg vorbele'. Ideea de a experimenta cu western-ul nu este nouă. Audiard povestește că inițial gândise Un prophète ca pe un remake la Straw Dogs, un clasic al genului, dar cu imigranți. „O idee tâmpită. Nu aveam resorturile dramaturgice pentru asta. Poate că ăsta a fost și punctul de pornire când am făcut Deephan, dar lucrurile nu au mers mai departe de atât. Pentru că sunt francez, western-ul mi se pare foarte departe de cultura noastră'.

The Sisters Brothers

John C. Reilly a fost cel care a venit cu propunerea de a face un film după romanul canadianului Patrick DeWitt, The Sisters Brothers, care a devenit astfel primul film în limba engleză al lui Audiard. Frații care dau titlul filmului sunt interpretați de Reilly și Joaquin Phonenix, lucru care trebuie menționat, pentru că altfel nu ți-ai da seama că ar avea vreo legătură de rudenie. Dacă primul pare măcinat de vină și capabil de empatie, celălalt nu cunoaște alte hobby-uri în afară de consumul de alcool și omorât oameni. Dar în călătoria pe care trebuie să o facă, vor ajunge să se cunoască mai bine și să își reconsidere relația. Sunt niște personaje total atipice pentru un western clasic, unde protagoniștii sunt din start împărțiți între buni și răi, fără loc pentru foarte multe nuanțe. În același timp, The Sisters Brothers are și foarte multe momente de umor negru. E mai aproape de frații Coen, să zicem, decât de John Wayne. „Nu îmi plac foarte mult western-urile clasice. Pentru mine, un film important e Rio Bravo, când dintr-odată western-urile au început să devină mai inteligente, mai amuzante. Apoi sunt filmele anilor 70, precum Little Big Men sau Missouri Breaks, pe care le ador. Mai degrabă ele mi-au servit ca inspirație'.

Așa cum Jacques Audiard a crescut cu filmele americane, care i-au servit ca inspirație, și cinema-ul american a ajuns să fie inspirat de filmele lui Audiard. În 2016, apărea știrea că niște producători hollywoodieni au cumpărat drepturile pentru a face un remake după Un prophète. Regizorul francez spunea la vremea respectivă că nu îl interesează ce se va întâmpla cu acesta și că, până la urmă, „un film nu e o operă de artă, e o marfă ca oricare alta'. Recunoaște că nu se vede lucrând vreodată în sistemul american de producție și că nu îi vine să creadă că a ajuns să facă un western francez. Nu ar trebui însă să ne mire că filmul pe care îl pregătește acum este un musical a cărui acțiune are loc în Mexic. Pentru Jacques Audiard, cinema-ul nu este numai un teren de joacă, ci și un mijloc prin care se poate înțelege pe sine și pe cei din jur. „Filmele pe care le fac sunt produsul unui ansamblu de lucruri. Eu sunt mai degrabă melancolic, solitar, depresiv, iar cinema-ul este modul pe care l-am găsit pentru a comunica cu lumea.'