Barbara Kosen – un calugar modern

Este una dintre putinele femeie-maestru zen din lume. Merge la conferinte, mediteaza, fumeaza. Are doi copii si un cont pe Facebook. Am stat de vorba cu Barbara Kosen despre relatia dintre maestru si discipol, despre legamintul rasului pe cap si despre cum se imbina zen-ul cu viata activa contemporana.

 

Discipolii de diamant

Atunci cind vrea sa imi explice mai bine ce inseamna zazen-ul, Barbara apeleaza me­reu la vorbele maestrului sau, Deshi­maru, cel care a adus zen-ul din Japonia in Occident. O intreb cum a fost intilnirea cu el si imi poves­teste amuzata ca acesta vorbea o englezo-japoneza foarte stricata, pe care discipolii o numeau „zen­glish” si ca avea o secretara ca­re traducea in franceza ce spunea maes­trul, dar de cele mai multe ori traducea gresit. La moartea lui, in 1982, acesta nu a lasat pe ni­meni in locul sau.

„Avea multi discipoli, unii mai vechi, asa-numitii discipoli de diamant, printre care ma aflam si eu, dar la moartea sa nu a simtit ca e cineva complet, care sa fie capabil sa devina conducatorul spiritual al comunitatii. Dupa ce a murit el, a fost foarte greu, pentru ca, desi nu eram completi, voiam sa continuam. Invatatura lui era pentru noi o comoara si nu voiam ca aceasta comoara sa dispara odata cu moartea maestrului. In cele din urma, un alt maestru japonez, Kosen Thibault, un vechi discipol si prieten al maes­trului Deshimaru, a venit si a dat Transmi­siu­nea Dharmei in numele sau, la trei dintre discipoli. Pentru maestrul Deshimaru era foarte im­portant sa construiasca ceva in lumea occidentala. El considera ca zazen-ul apartinea fiintei umane, indiferent de nationalitate.

Toto­data, nu voia sa facem in Europa o imi­tatie a zen-ului japonez, voia ca spiritul zen sa se stabileasca in lumea europeana. In istoria zen-ului, lucrurile s-au intimplat tot timpul in felul acesta. Buddha a fost indian, insa la 800 de ani dupa moartea sa, un ca­lu­gar indian pe nume Bod­hidharma a mers in Chi­na si prin el zen-ul a fost transmis aici si integrat traditiei chine­ze. Cinci secole mai tirziu, un calugar a fost in China si a adus zen-ul in Japonia. Despre maestrul Deshi­maru se spunea ca este Bod­hid­harma al lu­mii mo­der­ne, pentru ca el a transmis zen-ul din Japonia in Europa.

Ceea ce a facut Kosen Thibault a fost prima transmisiune occidentala. Mi se pare foarte im­portant acest lucru, pentru ca in Japonia exista o traditie complet diferita la nivelul vietii cotidiene, la nivelul modului in care gindim. Per­sonal, eu pot inte­le­ge un om occidental, lumea in care traim noi, cunosc actiunile ei, cunosc karma lumii occidentale si, de aici, eu pot crea mai departe.”

Putina filosofie

Asa a devenit Barbara prima femeie-maestru din Fran­ta, dar faptul ca este feme­ie conteaza prea putin in filosofia zen. „In zen trebuie sa mergem tot timpul dincolo de duali­tate, de contradictie. In cele din ur­ma, nu e nici o diferenta intre bar­bat si femeie; diferen­ta e relativa, din punctul de vedere al fiintei umane. Desi modelul meu a fost un barbat, eu trebuie sa creez ple­cind de la existenta mea de femeie. Uneori e chiar amuzant sa fii femeie-maestru.”

Ca orice om, maestra are temeri, are frici. In conditiile in care filosofia zen nu ridica pro­blema a ceea ce exista dupa moarte, o in­treb cum se raporteaza la aceasta. „Traiesc cu moartea, ma gindesc deseori la ea. In fiecare zi stiu ca voi muri, dar moartea e un prie­­ten, e ceva normal. Moar­tea in budism e vazuta ca un moment. Noi sintem vii si va fi clipa mortii, care va exista pentru noi. Iar a­ceas­ta clipa a mortii face si ea parte din energia cosmica. Spunem ca­ se moare, insa nu e ceva care du­rea­za.”

Bine-bine, dar ce vine du­pa ea… Tace si ride. Apoi continua: „Pri­mim viata pentru a o trai, pentru a ne dez­volta constiinta, pentru a ne regasi locul in cosmos. Zen-ul inseamna a ne re­ga­si e­sen­ta, care este in ar­mo­nie cu Universul. Toa­te luc­ru­rile au cons­tiinta, exis­ta cu noi. Fiinta umana are viata sa pentru a se dezvolta, pentru a creste, pentru a-si reali­za exis­ten­ta. Iata, viata noastra se limiteaza la o picatura de sperma. E un mi­racol. Corpul nostru e o minune. Dar uitam mereu de existenta aces­tui miracol. In­vatam sa mer­gem, sa vorbim, sa res­pi­ram, dar apoi facem lu­cru­ri­le astea au­to­­mat si ajungem sa uitam. Maes­trul meu spu­nea ca zen inseamna a reveni la punctul zero.

Folosim mereu cuvintul „zen” cind facem re­ferire la o persoana care pare tot timpul linistita, impacata cu sine, ferici­ta. Dar ce inseamna, de fapt, „zen”? Zen-ul nu e o sta­re. Asa cum am inteles eu, zen-ul e o meditatie, fa­cuta intr-o anumita pozitie, timp de o ora si ceva, timp in care cel care o practica incear­ca sa se goleasca complet de bagajul de cunostinte capatat inca de la nastere si care nu face decit sa ne alimen­teze ego-ul si sa ne in­de­parteze de esenta noastra ca fiinte uma­ne, apartinind Uni­versului.

Maestra Barbara Kosen crede ca societatea in care traim a luat-o pe un drum gresit. Oamenii privesc lumea prin prisma ecranului televizorului si al calculatorului. „Pericolul consta in faptul ca majoritatea oamenilor cred ca televiziunea este a­de­­varul. Or televiziunea este cel mai mare dictator al timpului nostru. Fiecare are ecra­nul sau si priveste viitorul prin ecran. Zen-ul in­seam­na a te deschide catre cosmos. Oa­menii nu mai vad stelele. Si eu, atunci cind traiesc in templu, privesc cerul, stelele, muntele, iar cind ma intorc in oras, ma asez in fata ecranului. E ceva fals care se insta­leaza.” Pentru a se destinde, maestrei ii place sa ci­teasca science-fiction, pentru felul in care autorii americani isi imagi­neaza viito­rul.

O intreb cum priveste ea viitorul omenirii. „Se spune ca e sfirsitul lumii, nu? Pericolul e ca folosim din ce in ce mai mult fiintele umane drept consumatori. Ei se hranesc, fiind in acelasi timp hrana sistemului. Avem exemplul din Japonia. La inceput a fost ca­tast­rofa naturala. Dar apoi oa­menii au reali­zat ca economia care adu­ce banii este foarte periculoasa. Spu­­nem me­reu ca de vina sint ceilalti. Dar de fapt sintem noi, pentru ca acceptam aceas­ta stare a lucrurilor. Nu am fost niciodata im­pli­cata in politica. Daca as face asta, as ajunge probabil terorista, dar cred ca oamenii sint prea pasivi. Maestrul meu ne repeta de fieca­re data ca trecem printr-o criza a umanitatii, o criza intre lumea materiala si cea spirituala. Vorbim despre sfirsitul lumii, dar poate ca va fi sfirsitul lumii care exista acum. Poate ca va exista o transformare la nivelul fiintei umane. Dar visam tot timpul la o lume mai buna, nu-i asa?”

Rind pe rind, cei citiva calugari parasesc templul pentru a-si relua viata lasata odata cu incaltarile, la intrare. Se intorc pe motor, pe bicicleta sau cu masina la joburile lor mai mult sau mai putin stresante, la iubitele inca adormite si la cursurile de la facultate. Maestra Barbara Kosen intreaba de o cafenea cu wi fi si incearca sa localizeze pe harta Romaniei castelul lui Dracula. E aproape noua dimi­nea­ta. Capitala se tre­zeste. Ciripitul pasarilor e inlocuit cu claxo­natul masinilor. Parasesc templul cu zim­betul pe buze. Nimic din agitatia zilei nu ma poate atinge. Azi sint zen.

Alina Baisan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle