Ai un fost partener pe care îl consideri special? Cum ar putea asta să îți saboteze viața amoroasă

Te gândești la el cu un amestec de plăcere și regret. Iar acest partener încă să fie foarte prezent în viața ta, deși nu conștientizezi asta.

Fie că analiza relațiilor tale trecute îți reflectă multe alegeri bune, ori, din păcate, bărbați care te-au rănit și te-au tratat care mai de care mai deplorabil, este un fost partener care din când în când îți apare în minte. Și el este acel reper pozitiv la care ocazional te întorci și te întrebi cum ar fi fost dacă… Este fostul cu care chiar vrei să ții legătura, iar asta nu e neapărat ceva neobișnuit când povestea este încheiată, detașarea emoțională firească realizată, iar acolo mai e doar respect, poate gratitudine pentru un trecut frumos, dar care în mod cert rămâne în trecut. Să-i pui eticheta de acela special ascunde multiple capcane.

Piedestalizarea…

… poate fi uneori un mecanism de adaptare. Parcă ți s-a resetat creierul și ai păstrat în minte doar lucrurile frumoase pe care eventual le-ai și amplificat puțin. Dintre toți el s-a purtat cel mai bine și să recunoști că de fapt nici el nu a fost până la urmă chiar grozav îți activează suplimentar vocea critică internă, deja destul de amplă și care îți face un bullying dureros. Să-l consideri pe acest fost partener drept special, minunat, devine o formă de apărare tocmai de criticul tău intern. Și nici nu te lasă să te uiți clar la istoricul tău și să extragi de acolo lecții prețioase pentru viitor.

Orgoliu

Piedestalizarea mai vine și ca o mângâiere a orgoliului și un soi de validare pentru tine. Ce grozavă ești tu deoarece ai fost cu cel care era în felul X. Te agăți de elemente aparent strălucitoare pentru tine, oricare ar fi ele, fără să iei în calcul că nevoile tale emoționale de bază nu prea au fost împlinite în relația cu el. Îți hrănește ancorarea în lucruri care nu sunt neapărat valori importante și nu-ți antrenează creșterea stimei de sine într-o manieră sănătoasă.

Comparațiile

Și dacă a fost minunat, dar v-ați despărțit căci s-a mutat cu părinții în alt oraș, altă țară, a plecat cu serviciul foarte departe și nu voiai o relație la distanță, ați greșit fiecare dar nu flagrant și realizezi că nu erați niciunul suficient de maturi… explicațiile pot fi multiple. Nu a fost ceva uriaș dezamăgitor, iar să-l privești ca fiind special și să te uiți cu regret în urmă poate veni la pachet și cu comparații. Fostul partener devine un etalon cu care compari toți bărbații pe care îi întâlnești, și niciunul nu e la fel de bun cum a fost ACELA. Ești agățată în trecut și nu construiești pe o premisă bună, ci pe niște ruine pe care ți le-a dori refăcute.

Altă persoană în aceeași matriță

Poți chiar să direcționezi inconștient noua relație într-o direcție în care să se încadreze în tiparul relației pe care ai avut-o. Fără să ții cont că sunt persoane diferite, cu preferințe diferite, că inclusiv tu te-ai schimbat. Vrei ca actualul să fie ca fostul, lucrurile să se deruleze la fel, dar cu final fericit.