Activismul Online: Cum am lăsat o (mică) urmă în istorie fără a mă ridica din pat

Trăim vremuri conduse de social media și de internet. Am stabilit acest lucru acum mult timp și nu prea există loc (sau motiv) pentru dezbatere.

Activismul Online: Cum am lăsat o (mică) urmă în istorie fără a mă ridica din pat

Trăim, de asemenea, vremuri ale social justice-ului, ale unui reflector asupra drepturilor omului și includerii tuturor persoanelor – vremuri în care ne dăm seama că diferențele noastre nu ne separa, ci de fapt ne apropie. Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că atunci când cele mai semnificative elemente ale acestui timp se unesc, rezultatele pot defini o generație și le pot schimba pe cele care urmează.

Am văzut cu toții postările pe Instagram despre #TimesUp când mișcarea se făcea simțita la Hollywood cu câteva luni în urmă. Am citit cu toții postările pe Facebook care explică în detaliu ororile pe care femeile din fiecare industrie au trebuit să le îndure. Și eu m-am uitat la evoluția mișcării și, chiar de departe, îmi era destul de clar că eram martoră la una dintre cele mai mari mișcări ale secolului 21. Dar cum a început? Cum a reușit un hashtag sa împingă pe cineva ca Harvey Weinstein să se predea politiei? Și oare ar putea oricine să înceapă următoarea mare mișcare cu ajutorul conturilor de social media?

Mai intai a fost #MeToo. În octombrie 2017, actrița Alyssa Milano a creeat, fără sa știe, printr-un simplu tweet, o mișcare ce urma sa schimbe cursul istoriei. La sugestia unei prietene, ea ia scris urmăritorilor ei: „Dacă toate femeile care au fost hărțuite sau agresate sexual ar posta “#metoo” ca status, am putea arata oamenilor amploarea problemei”. Asa a început. 61 de mii de femei au răspuns la tweet-ul ei cu cele două cuvinte iconice, „me too”, mii de altele și-au făcut propriile postări și au abordat problema mai în detaliu. Fraza a devenit un strigăt de război, o chemare la arme și un simbol al împuternicirii femeilor și fetelor din întreaga lume, dovedind că sunt puternice și că sunt în siguranță dacă aleg să împărtășească experiențele lor.

#MeToo a fost începutul și o modalitate de spune tuturor ca nu vom mai tolera sau ascunde abuzurile. #TimesUp a fost dovada. Un hashtag, transformat într-un fond de apărare legală cu peste 200 de avocați voluntari și 20 de milioane de dolari în donații. Și totul a început pe Twitter.

În mod similar cu milioane de femei din toată lumea, și eu am fost inspirata de mișcare. M-am gândit ca dacă cineva poate crea schimbare în comunitatea sa prin internet, mutând reflectorul pe o problemă care a fost ignorată prea mult timp, de ce nu puteam eu să fiu acea persoană? Eram un “expert” în social media în vârstă de 15 ani, cu speranțe mari, multa creativitate și suficient timp pentru a ma apuca de schimbat lumea, dacă era cazul. Eram candidatul perfect pentru poziție, dacă exista așa ceva.

Așa că i-am contactat pe cei de la Feminism România, aka Asociația FRONT, persoanele responsabile pentru majoritatea mișcărilor și evenimentelor pentru egalitate de gen din România. Apoi am trimis un email la UN.

Una dintre membrele echipei FRONT a fost prima care a răspuns, spunând ca ii place entuziasmul meu și vrea sa ne întâlnim, așa că, peste câteva zile, am ajuns la Paul, în Romană, la aproximativ 9 dimineața. Mă gândisem la ce urma să spun cu o noapte înainte, dar de atunci uitasem totul. Cu toate acestea, întâlnirea a mers bine și am vorbit pentru câteva ore despre politică și egalitatea de gen și despre ce vrem să schimbăm în România, până când am știut ce vreau să fac.

Câteva săptămâni mai târziu am găsit la ușa casei un pachet cu cuvintele „UNITED NATIONS” înscrise pe față în all caps. N-am cerut niciodată să-mi trimită nimic, și totuși țineam în mână pixuri personalizate, ecusoane, autocolante și un manual greu și roz: „Club Leader Book”.

Astfel, în dormitorul meu mic din Corbeanca, au fost făcute planurile pentru primul club Girl Up din România. Un club alcătuit în totalitate de fete din toată țara, care se concentrează pe împuternicirea femeilor și fetelor și pe egalitate de gen în România, care va lansa prima sa campanie de social media în iunie 2018. Campania, „Girls of Romania”, formată din 15 portrete în stilul celor Humans of New York, împărtășite prin intermediul Instagram-ului și pe Facebook, ar contribui la amplificarea vocilor acestora, permițându-le sa fie auzite dincolo de zidurile comunităților lor.

A avea pe cineva în care sa te regăsești este unul dintre cele mai importante lucruri pentru o fată, mai ales în timpul adolescentei, când totul pare să fie o situație de genul viață sau moarte și când te simți singură și neînțeleasă. Știu și eu asta și înțeleg de ce, într-un fel, este responsabilitatea mea sa schimb acea senzație, indiferent la ce scară e. Poate că așa, povestea unei fete de 16 ani, stresată la maxim la o școală de top din București, ii va permite unei fete dintr-o comună mică din nordul tarii să își privească situația cu alți ochi. Poate se vor împrietenii în secțiunea de comentarii luând, fără să știe, un alt pas către împuternicirea fetelor în România.

Nici măcar eu nu am vreo idee despre cum a mers această campanie. Cu toate acestea, știu că a făcut ca 15 fete să se simtă incluse și le-a oferit șansa de a-și spune poveștile. Le-a atins, așa cum a făcut cu mine pe tot parcursul procesului de creare a acesteia.

În ceea ce privește Girl Up, am speranțe și vise mari. Am planificat lucruri care ar putea face ca amprenta mea asupra lumii să fie ceva mai mare cu fiecare proiect în parte. Nu am idee unde o să meargă, dar deocamdată am o misiune și determinare și, uneori, în această vreme a social media, asta e tot ce contează. Nu mai există nicio scuză pentru a nu lua lucrurile în mâinile tale.

Text: Sofia Scarlat
Foto: Imaxtree

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle