Ne descurcam cum putem in comunicarea verbala, astfel incat sa ne facem intelesi, sa consolam sau sa ironizam. Dar unele cuvinte sau fraze ar trebui trebui evitate complet, pentru ca toata lumea s-a saturat de ele.
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2014/04/fraza-mare.jpg)
Serios? Spune-mi ceva ce nu stiu. Tocmai ai irosit patru cuvinte si doua secunde fara sa-mi comunici nimic. Decat ca iti e oarecum mila de mine.
Adica in ultima jumatate de ora ti-ai racit gura degeaba sau crezi ca nu te-am ascultat, iar acum imi alcatuiesti un rezumat? Sau poate ai incercat sa ma iei pe ocolite si acum in sfarsit ai de gand sa-mi spui ceva?
Fie ca e vorba de par, gene sau sprancene, aceasta catastrofa de proportii ma face sa-mi smulg parul din cap (sau ce a mai ramas din el), sa imi desenez fire de sprancene acolo unde erau ele, sa imi trasez linii de tus pentru a compensa lipsa genelor. Iar aceasta fraza (mai ales cand o rostesti facand eforturi uriase sa nu pufnesti in ras) nu ma consoleaza deloc.
Desi, la propriu, fraza implica faptul ca m-ai mintit pana acum, stiu ca aceasta e introducerea politicoasa in discutie a unei jigniri/critici. Asa ca spune-o direct, nu ma menaja. Probabil o s-o aud oricum…
S-a teminat gluma sau faceai misto de mine? Indiferent de situatie, ma bucur ca s-a terminat.
Probabil urmeaza sa ma contrazici. Sau nu. Dar cu siguranta nu imi va placea ceea ce urmeaza sa aud.
La final vom vedea cu totii. Problema e… la care dintre finaluri te referi?
Cred ca, de fapt, vrei sa te asiguri ca vei mai fi intreaga dupa ce termini de rostit rautatea.
In mod evident, pleci de la premisa (gresita) ca toata lumea dispune de timpul si fondurile necesare sa faca ce are chef. Nu mai face presupuneri de acest gen.
E dragut ca imi ceri permisiunea. Dar ceea ce comunici de fapt e: Pot sa te intreb ceva inconfortabil, care in mod sigur te va face sa ridici o spranceana si sa inghiti in sec?'
Ticuri verbale. Futile, inutile, enervante.
O, te cred! In special dupa tonul usor amuzat. De fapt, nu cred ca-ti pare rau. Inca.
Fraza asta e OK cand chiar esti pe drum si eu te astept deja de jumatate de ora. Insa daca erai pe drum, probabil imi spuneai ajung acum'. Ceea ce inseamna ca nici n-ai plecat de acasa.
Daca ai ajuns sa-mi spui asta, probabil am depasit demult punctul in care pot fi calmata cu fraze cliseistice. Mai bine ofera-mi direct un Prozac.
Daca tocmai am venit de la coafor si ma laud cu o noua nuanta de par, observatia ta e absolut justificata. Si ma face sa ma simt minunat. Insa devine inconfortabila daca, in sfarsit, am putut sa dorm azi noapte sau am reusit performanta de a ma spala pe cap. De obicei sunt o aparitie cam trista, nu?
… in general. Exceptie fac datile in care nu exista nici un motiv. Ca-n 100% din cazurile in care iti strivesti degetul mic de un colt de mobila.
Oricat de solicitanta, distractiva, obositoare, deprimanta sau lipsita de somn sau stropita de alcool ar fi fost a fost noaptea mea, fii sigura ca ziua mi-e si mai grea. Nu faci decat sa rasucesti cutitul in rana. Opreste-te!
Teoretic imposibil. Dar practic, ma pot imprumuta cu 10% si din viata viitoare, nu?
Daca nu ascunzi in palarie o veste buna, o sticla de vin sau un bilet doar de dus in Caraibe, nu ma intreba.
Stiu, e defect profesional. Dar acest cuvant de sfarsit de linie, fie ca il rostesc eu sau il zic altii, fie ca e spus de unul singur sau asezonat cu alte consoane si vocale, imi da fiori. De groaza!
Text: Lavinia Gogu
Foto: Pop art vector illustration of a speaking woman from Shutterstock