Dana Rogoz & Ada Galeș: voci pentru schimbare

Statutul de persoane publice le-a făcut să-și descopere și să-și folosească vocile, îndemnându-și comunitățile să pună umărul la schimbare, fie ea în lumea exterioară, fie în interior.

Dana Rogoz & Ada Galeș: voci pentru schimbare

Acum, într-un proiect realizat în colaborare cu Tommy Hilfiger, Ada Galeș și Dana Rogoz vorbesc cu ELLE despre cum se pot transforma cuvintele în lucruri și trec mai departe portavocea celor care au ceva de spus.

Pe coperta acestei reviste și în imaginile alăturate te întâmpină două actrițe care, deși ar avea destule motive să se mândrească doar cu victoriile lor profesionale, au decis că vor (și pot) mai mult. Cu o prezență notabilă în social media, cele două își influențează și inspiră comunitățile pe care le-au strâns în jur, vorbindu-le neîncetat despre încredere în sine, despre modul în care sunt privite femeile în societate, despre relațiile cu propriile corpuri sau despre situațiile strâmbe sau care ar putea, pur și simplu, să fie îmbunătățite în realitatea imediată.

Obișnuite mai degrabă cu luminile scenei, s-au adaptat peisajului mereu scrutător de pe Internet, unde își pun la cale micile revoluții, își strâng aliați și unde își sărbătoresc victoriile, dar unde își pun și eșecurile sau tristețile, atunci când acestea apar, inevitabil. Le vezi și le citești acum, vorbind cu aceeași asumare despre momentele care le-au făcut să-și descopere vocile și care le-au dat curajul să le folosească, despre schimbările pe care le-au provocat și despre cele pe care le plănuiesc pe mai departe, într-un proiect powered by Tommy Hilfiger, care ne invită pe toți să vorbim atunci când avem ceva de spus, și să dăm voce celor care nu și-au găsit-o încă.

Dana Rogoz

ELLE: Ai fost încă din copilărie expusă publicului. Cum s-a simțit lucrul acesta?

Dana Rogoz: Am pășit pe scenă prima oară la trei ani și jumătate. La 9 ani dădeam autografe pe stradă și la locul de joacă pentru copii, ca Abramburica. Eram prea mică la început să înțeleg cu adevărat ce înseamnă asta. Nici părinții mei nu făceau parte din această lume, ingineri chimiști fiind, așadar nici ei nu știau exact cât de mult avea să mă influențeze un astfel de start în viață. Dar în mod sigur au făcut tot ce au știut mai bine să mă dezvolt într-un viitor adult echilibrat și fericit. Credeau că e doar o joacă, ce se va încheia brusc, așadar erau mai degrabă atenți la performanțele mele școlare. Mama îmi spunea mereu „azi ești, mâine nu mai ești în lumea asta. Dar acela a fost de fapt startul carierei mele, care influențează și azi eticheta pe care oamenii mi-o pun în societate. Cred că m-a responsabilizat atenția publicului și m-a maturizat mai repede.ELLE: Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că poți folosi această expunere pentru a transmite niște mesaje și pentru a produce schimbări?

Dana Rogoz: Când eram la Abracadabra, de exemplu, mergeam deseori prin orfelinate sau prin spitale, să le vorbim copiilor bolnavi de cancer și alte boli grave. Știam, așadar, de pe atunci că o vorbă blândă și o îmbrățișare a Abramburicăi sau a Magicianului pot fi magice. Iar mai târziu, cred că odată cu lansarea blogului personal, am realizat că pot vorbi oamenilor care mă urmăresc de când eram copil și despre alte lucruri decât cele care țineau strict de activitatea mea pe platourile de filmare. Mă și plictisisem de aceleași întrebări din presă legate de „ritualul de frumusețe sau „ultima vacanță, așa că am început să scriu, fără să mai fie un PR care să intermedieze dialogul meu cu publicul, și să-mi asum mesajul pe care îl transmit celor care mă urmăreau.

ELLE: E vreun episod aparte, de care îți aduci aminte și care te-a convins că e necesar să vorbești și despre probleme?

Dana Rogoz: Am vorbit dintotdeauna atât despre cele mai fericite momente din viața mea, cât și despre cele mai triste. Mi-a fost cumplit de greu, uneori, să mă arăt atât de vulnerabilă în fața publicului. Când vorbeam despre răni încă nevindecate, un singur mesaj răutăcios mă putea afecta. Iar apoi mă încurajam, gândindu-mă că dacă pe o singură persoană o ajută experiența și povestea împărtășită, atunci merită. În general scriu gândindu-mă că îi vorbesc unei prietene, care are nevoie de mine. Nu pot mulțumi pe toată lumea, dar pot ajuta pe cineva anume. În felul acesta, pas cu pas, am ajuns să adun o comunitate puternică. Și mi se părea cumva firesc ca notorietatea câștigată în ani să o pot conduce către cauze care merită cu adevărat să fie auzite. De-a lungul timpului, m-am alăturat sau am inițiat multe acțiuni de strângere de fonduri sau informare. Mi s-a părut firesc să fac asta.ELLE: Ce crezi că necesită schimbare în acest moment în lume?

Dana Rogoz: Foarte multe. Oamenii sunt nemulțumiți de aproape orice în jurul nostru. Puțini au, în schimb, inițiativa de a schimba ceva. De exemplu, acum câțiva ani m-am luptat pentru replantarea copacilor de pe strada mea. Cred că toți vecinii observaseră alveolele goale sau doar cu rădăcinile rămase acolo ale unor arbori tăiați cu mulți ani în urmă. Așa că am mers la Primărie și am făcut toate demersurile necesare, am completat formulare, cereri, am suportat umilința funcționarilor de la ghișee, care râdeau de mine că „ea vrea să salveze copaci, mă!. Dar vocea mea chiar s-a făcut auzită și în scurt timp 10 copaci lipsă au fost replantați în alveolele lor. Așa că am mers mai departe. Am creat un hashtag #copaciidepestradamea și i-am încurajat pe cei care mă urmăresc să-mi trimită poze cu alveole rămase goale și adresa exactă în care se găsesc, pentru a vorbi și despre ele autorităților. Căci dacă vocea mea e auzită, atunci e normal să „urlu și pentru ceilalți. Așa că în acest moment am primit răspuns oficial pentru alți arbori care urmează să fie replantați în sectorul meu și sper să se țină de cuvânt. Dacă nu, voi insista. Știu, pare că am o mulțime de alte activități – și chiar am! – dar cineva trebuie să o facă și pe-asta, cineva trebuie să încerce o schimbare. Nu voi schimba lumea, dar sper să termin pe plus, nu pe minus, adică după ce voi muri,  ‰ prezența mea pe Pământ să fi însemnat o schimbare chiar și infinit de mică în mai bine.Un alt moment în care am simțit nevoia să acționez a fost în lockdown. Eram însărcinată în ultimul trimestru, așa că nu puteam să mă expun foarte mult ori să car alimente pentru cei din categoriile la risc. Așa că m-am apucat să citesc live povești copiilor, pe Facebook, în fiecare zi, pentru a le da părinților rămași acasă 24 de ore din 24 cu copiii o binemeritată pauză în timpul zilei. Știau că 20-30 minute, în fiecare zi, îi pot lăsa pe copii liniștiți în fata laptopului sau telefonului, pentru a asculta o nouă poveste. Iar de curând le-am citit copiilor povești în grădina unteatru, celor care mă urmăreau deja pe Facebook, pentru a strânge bani pentru renovarea Maternității Polizu. Și Vlad, copilul meu, a făcut limonadă, în același scop caritabil. Așa că, cu ocazia împlinirii a 36 de ani, am strâns puțin peste 72.000 lei pentru această cauză. Nu înseamnă că s-au rezolvat toate problemele din spitalele românești, dar m-am străduit să ajut atât cât pot, pentru a face pași mici înspre mai bine, de fiecare dată când am avut ocazia.

ELLE: Ce te inspiră să vorbești și să acționezi?

Dana Rogoz: Nu am vreo strategie anume și nu am avut niciodată. Nu am vorbit pentru că erau la modă anumite subiecte. Pur și simplu toate acțiunile mele s-au născut organic. Mi-am dorit să ajut și am încercat să o fac cum am știut mai bine. De multe ori mă apuc să scriu pentru că mă revoltă ceva anume. Sau poate, dimpotrivă, pentru că doresc să împărtășesc fericirea pe care o simt și să îi inspir pe oameni să fie recunoscători pentru ce au, în fiecare zi. Chiar am lansat un jurnal al recunoștinței pe Instagram acum câțiva ani și în fiecare zi notez cele mai frumoase momente. Sunt și zile în care sentimentul de tristețe învinge, așa că atunci scriu despre ce mă apasă. Dar altfel, în fiecare zi, notez un moment anume – când mi-am luat copilul de la școală și a venit alergând spre mine, când a zis „mama Lia pentru prima oară, când am dormit în autorulotă… orice. Și de cele mai multe ori sunt acțiuni simple, pe care le trăiesc și mulți dintre cei care mă urmăresc. Așa că deseori primesc mesaje de mulțumire, căci le reamintesc de ce merită să-și găsească zilnic motivația, pentru ce merită să se bucure. Mulți dintre cei care mă urmăresc au pornit și ei acest jurnal, pe conturile personale, urmând zilnic să facă, la fel ca mine, un exercițiu al recunoștinței.

ELLE: Ai ales să povestești, în acest proiect susținut de Tommy Hilfiger care ne încurajează să ne folosim vocile pentru a face diferența, despre dezvoltare personală. Cum te raportezi la acest subiect și de ce e important pentru tine?

Dana Rogoz: Nici  o carte, nici un curs sau blog de dezvoltare personală nu te poate ajuta, dacă nu ești sincer cu tine. Și, ca un exercițiu de sinceritate, le-am vorbit celor din comunitatea mea despre faptul că deseori am simțit că nu sunt suficient de bună. Le-am povestit o întâmplare, despre care nu am mai vorbit niciodată în public. De rușine, dintr-un sentiment al ratării și tot din cauza aceluiași „nu sunt suficient de bună. O întâmplare pe care și multe dintre prietenele mele apropiate tot acum au aflat-o. Când eram în clasa a X-a, profesoara de psihologie a adus pe cineva în liceu care să ne facă tuturor elevilor dânsei teste de inteligență, urmărind probabil să adune niște date la nivel de generație. Am obținut scorul maxim: IQ130. Și acel rezultat a devenit mai degrabă o povară pentru mine. Țin minte că profesoara m-a luat deoparte și mi-a spus că trebuie să renunț la televiziune, la prostiile pe care le fac acolo, „la joaca asta, și să profit de datele cu care am fost înzestrată. Că trebuie să fac ceva mai mult, că trebuie să mă iau în serios, că trebuie să-mi ating potențialul. Așa că sfaturile și așteptările dânsei s-au suprapus peste așteptările deja foarte ridicate ale părinților mei, ale celor de la filmări, iar eu am crescut simțind că nu sunt niciodată suficient de bună. O singură elevă mai obținuse acest scor, de la o clasă paralelă, și care s-a sinucis la câțiva ani după încheierea liceului. Mi-a fost destul de clar că nu există o corelație între coeficientul IQ și fericire.Sunt și acum momente (multe) în care mă gândesc că poate aș fi putut alege alt drum, care să însemne mai mult. Sigur alegerile pe care le-am făcut au fost dezamăgitoare pentru alții din jurul meu, dar au fost cele care mie mi-au adus fericire. Așa că mă întorc cu gândul la mine adolescentă, cu rezultatul ăla pe bancă, ce mă clasa drept „geniu în ochii profesoarei. Și mă gândesc că dacă Dana de atunci ar fi întâlnit-o pe Dana de acum, ar fi fost mândră de ea. Eu de acum sunt peste așteptările mele de atunci. Fac acest exercițiu de imaginație și realizez că sunt suficient de bună. Așa că am rugat comunitatea să facă mai des acest exercițiu. Să se întoarcă în adolescența lor și să privească cu ochii de atunci prezentul pe care îl trăiesc. Simt că e un sentiment al generației. Pe toți ne apasă acest „nu sunt suficient de bun și ne împinge spre epuizare și spre o incapacitate de a ne autoevalua corect. Eu încă lucrez la asta, am făcut și voi mai face terapie, căci autocunoașterea e un proces tare complex. Am primit foarte multe mesaje care m-au atins și care m-au făcut să realizez o dată în plus cât de important e să ne folosim de social media și pentru a vorbi despre lucruri care chiar contează, care ne apasă, care ne definesc.

CONȚINUT VIDEO ELLE

ELLE: Cui ai trece mai departe portavocea, pentru a vorbi despre un subiect important?

Dana Rogoz: Fraților mei, care nu sunt persoane publice, dar care sigur au ceva relevant de spus. Radu este absolvent al facultății de psihologie, iar Andrei e medic specialist boli infecțioase.

Ada Galeș

ELLE: Ai ajuns cunoscută în întreaga țară prin intermediul unui episod în care ai luat atitudine și ai vorbit despre ce se întâmpla la locul tău de muncă, la Teatrul din Brașov. Cum te raportezi acum, șase ani mai târziu, la acel moment?

Ada Galeș: O să ofer puțin context: în 2016 am protestat împotriva unor abuzuri care se întâmplau la teatrul din Brașov și am fost dată afară, am acționat în instanță, am câștigat procesul. Cu toate că până la urmă a fost clar pentru toată lumea că am avut dreptate, lucrurile nu s-au schimbat în bine pentru teatru, ceea ce a fost dezarmant pentru mine. Să ai dreptate și să te lupți în zadar. În același timp, cred că a fost unul dintre cele mai importante lucruri din dezvoltarea mea. E foarte important, pentru mine, să știu organic că am valori, că pot să lupt pentru ele și că există întotdeauna lucruri mai importante decât simplul meu confort.  ELLE: A fost acela un moment în care ți-ai dat seama că vocea ta și felul în care o folosești sunt importante?

Ada Galeș: Cred că știam mereu, dar una e să știi și alta e să acționezi, să simți că lucrurile care crezi tu că te definesc trebuie demonstrate și puse la încercare. Cred că acela a fost momentul în care am înțeles cu tot corpul că ceea ce suntem în interior se traduce în exterior, iar cuvintele „bun, drept, curajos au căpătat o altfel de greutate.

ELLE: E o expresie care spune „if you see something, say something – cât de important crezi că e să vorbești atunci când sesizezi o nedreptate sau atunci când vrei să susții o cauză?

Ada Galeș: Cred că e foarte important să spui ceva, dar mai cred că la fel de important e să înțelegi contextul, oamenii care se pot răni foarte ușor, ce i-a adus acolo. În dezvoltarea mea, am căpătat o vulnerabilitate mai mare, o capacitate de a-i înțelege pe ceilalți, de a încerca să trec dincolo de niște păreri sau frici care îi fac agresivi și de a ajunge la ce îi doare. E foarte ușor să judecăm și să etichetăm și cred că e nevoie să avem multă compasiune unii față de ceilalți, ca să ne fie tuturor bine.ELLE: Sunt momente sau voci care să te inspire în a-ți folosi propria voce?

Ada Galeș: Cred că există în mine o credință și o preocupare constantă spre a ne fi tuturor bine. Probabil că asta mă mână. Probabil că asta încerc să fac. Încerc să mă concentrez spre a-i investi pe oameni cu încredere că sunt capabili să-și spună adevărul și să aibă grijă unii de ceilalți.

ELLE: Ce crezi că necesită schimbare în acest moment în lume? Și ce te inspiră acum să vorbești și să acționezi?

Ada Galeș: Cred că felul în care ne raportăm unii la alții poate fi îmbunătățit. Cred că suntem răniți și cred că ne agățăm de distanța pe care o punem între noi. Dacă nu ar mai fi această distanță, am avea grijă unii de alții și de planetă. Sunt foarte multe subiecte despre care simt nevoia să vorbesc: feminism, egalitate, cultură și creativitate, sustenabilitate și, poate cel mai important, igienă emoțională și sănătate mintală.ELLE: Cum găsești curajul să o faci?

Ada Galeș: Curajul nu înseamnă absența fricii, ci puterea de a acționa chiar și atunci când îți este teamă. Așa că, odată schimbată perspectiva, îmi găsesc curajul în scop, cu toate că mi-e foarte teamă și sunt anxioasă.

ELLE: Dar motivația?

Ada Galeș: Odată în impactul minim pe care îl am, în credința că fac lucrurile curat, încercând să aduc un beneficiu oamenilor care mă înconjoară.

ELLE: Ești optimistă în ce privește viitorul? Ce te conduce către viitor?

Ada Galeș: Sunt o entuziastă incurabilă. Cred că asta mă conduce. Și curiozitatea. Am o plăcere infinită în a-mi face meseria de actriță, a învăța să fiu antreprenoare și a produce schimbare în viețile oamenilor, cât să putem cu toții să ne bucurăm unii de alții.ELLE: Ai vorbit mult în social media și despre corpurile femeilor și despre standardele imposibile care ni se impun – de ce ai ales acest subiect?  

Ada Galeș: Inițial pentru că eram real îngrijorată de presiunea și rușinea pe care o pun pe mine. Felul în care îmi privesc corpul s-a schimbat incredibil de mult în bine de când vorbesc despre asta. Voi continua să vorbesc despre asta, pentru că mi se pare periculoasă disocierea de corpul nostru, vina, rușinea și durerea care se ascund în spatele retușărilor, obiectificărilor sau auto-obiectificărilor, repetării continue că nu suntem suficient de buni sau bune așa cum suntem. Eu vorbesc despre acceptare și despre puterea pe care o avem, despre a face schimbări dintr-un loc de siguranță. Sunt multe femei care mi-au scris că au început să aibă suficientă încredere cât să își schimbe alimentația, să facă sport. Toate dintr-un spațiu de iubire și grijă față de ele.

ELLE: Ai ales să povestești, în acest proiect susținut de Tommy Hilfiger care ne încurajează să ne folosim vocile pentru a face diferența, despre sustenabilitate. Ce înseamnă ea pentru tine, atât într-o perspectivă mai largă, gândindu-ne la viitorul nostru colectiv, cât și în viața personală?

Ada Galeș: Mă bucur în primul rând că abordează astfel de subiecte, mi-ar plăcea să văd mai multe campanii care de fapt ating subiecte importante. Personal, a fost foarte mișto, pentru că în timp ce lucram la video-ul care e pe Instagram, s-a petrecut ceva cu mine: sentimentul că sustenabilitatea e un subiect prea mare pentru un individ și că mă copleșeste nu a mai existat și am devenit încrezătoare că acțiunile mici pot să producă bine. La nivel macro, e nevoie de mult mai mult. De planuri legislative care să fie respectate, de educație, de coerență și de acțiuni rapide. Ne-ar ajuta să înțelegem că suntem responsabili de impactul pe care îl avem pe pământ și de ce lăsăm după noi.

ELLE: Ce le transmiți celor care te ascultă și te privesc în fiecare zi despre asta? Simți că îi inspiri și îi motivezi?

Ada Galeș: Că merită să aibă încredere în ei, că îi văd și îi înțeleg. Da, simt. Am o comunitate foarte strânsă, care de multe ori mă surprinde povestindu-mi impactul pe care îl am asupra lor. Doar că le zic și lor că, dincolo de mine, ceea ce face diferența e capacitatea lor de a vedea și a se dezvolta. I am just holding space.

CONȚINUT VIDEO ELLE

ELLE: Cui ai da mai departe microfonul, pentru a vorbi despre un subiect important? Pe cine inviți să-și folosească vocea?

Ada Galeș: Pe una dintre persoanele care mă inspiră și motivează cel mai tare, mama mea, Antoneta Galeș – scriitoare de romane polițiste, coach și art-terapeut.

Hainele și încălțămintea fac parte din colecția Toamnă 2021 Tommy Hilfiger, disponibilă în magazinele selecționate Tommy Hilfiger din România și pe ro.tommy.com.

fotografii: Raluca Mărgescu

realizatoare: Domnica Mărgescu

interviuri: Ioana Ulmeanu

Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din advertorial