Un moment de cotitură pentru modă

Asistăm la un moment de cotitură în moda internațională. Rar se întâmplă să vedem, în același sezon, un asemenea reshuffle creativ: Chanel, Dior, Gucci, Balenciaga, Loewe, Proenza Schouler, toate aceste nume își schimbă direcția aproape simultan.

Este, poate, cea mai mare mutare de piese pe tabla modei din ultimii douăzeci de ani. Și, dincolo de nume, întrebarea este: încotro merge moda când totul pare să se rescrie? Luxul trece printr-o criză subtilă, dar vizibilă. În ultimii ani, „quiet luxury” a funcționat ca un refugiu: haine neutre, discrete, care sugerau bogăție fără să o arate. Dar ciclurile modei sunt neiertătoare. Astăzi, minimalismul acesta pare obosit. Clienții nu mai vor doar un pulover simplu, dar perfect croit și la un preț astronomic; ci emoție, spectacol, poveste. Moda, ca să rămână relevantă, trebuie să redea bucuria dorinței, nu doar justificarea prețului.

În același timp, industria se confruntă cu un adevăr incomod: luxul trebuie să rămână lux. Asta înseamnă nu doar atenție la detalii, ci și o diferență clară față de restul pieței. Când Louis Vuitton lansează un ruj la 180 de euro, nu este vorba doar despre produs, ci despre semnalul pe care îl dă brand-ul: „suntem deasupra, accesul costă mai mult”. Pentru unii, pare excesiv. Pentru modă, aceasta pare să fie soluția. Ce înseamnă toate aceste schimbări? Un nou tip de polarizare. La un capăt, vom vedea un hiperlux spectaculos, piese couture, piese trofeu. La celălalt, „entry luxury”, adică obiecte-fetiș, ușor de purtat și imediat recognoscibile. În timp ce zona de mijloc riscă să dispară.

Revenind la designeri, toată lumea se întreabă. Ce va face Matthieu Blazy la Chanel? Va reuși să combine moștenirea casei cu modernitatea care l-a consacrat? Cum va arăta Dior sub Jonathan Anderson, un designer capabil să transforme orice obiect într-o declarație de stil? Demna Gvasalia la Gucci are șansa să rescrie estetica brand-ului într-o cheie nouă, mai puțin șocantă, mai mult orientată spre dorința reală a clientului. Pierpaolo Piccioli la Balenciaga ar putea aduce un romantism pe care casa nu l-a mai explorat de mult, iar cei doi designeri de la Proenza Schouler, ajunși la Loewe, vin cu un alfabet american al utilității care poate surprinde în inima spaniolă a artizanatului.

Nu e doar o rotație de designeri, ci o reașezare de paradigme. Moda caută, din nou, un limbaj care să exprime prezentul. Crizele economice, suprasaturația social media, schimbările culturale, toate apasă. Dar moda are această putere rară: de a transforma presiunea în creativitate, incertitudinea în stil, instabilitatea în energie. Cred că în următorii ani vom vorbi mai puțin despre „tendințe” și mai mult despre experiențe. Despre cât de memorabilă este o colecție, nu doar cât de purtabilă. Despre cât de mult poți visa într-o piesă, nu doar cât costă. Moda nu moare în fața cifrelor. Moda trăiește din emoția pe care o produce. Iar acum, când tabla de șah a fost rearanjată, miza este simplă: cine va reuși să reaprindă dorința?

După dispariția lui Karl Lagerfeld, moda l-a pierdut acum și pe Giorgio Armani. Este, așadar, mai mult decât un reshuffle: asistăm la sfârșitul unei generații. Armani a fost arhitectul unei eleganțe care a redefinit nu doar vestimentația, ci și ideea însăși de rafinament modern, un stil care va rămâne, indiferent de schimbările epocii.