Un an

Iată că împlinim un an de Covid-19.

Era și un meme care circula pe Internet și care spunea: „cum sărbătorești un an de pandemie?”. Răspunsul meu e unul singur: cu bucurie că în curând mă voi vaccina. Nu știu deocamdată cu ce vaccin, pentru că lucrurile se schimbă de la o zi la alta, dar cu speranța că, indiferent pe care îl voi face, va fi bine. Nu am cum să nu mă-ncred în știință și tehnologie.

Este adevărat că nu ești foarte vesel atunci când vezi bâlbâieli din partea cercetătorilor: „virusul se ia de pe suprafețe, spălați-vă pe mâini obsesiv” (ajunsesem să ies din duș și să mă spăl pe mâini), iar azi… iată că „virusul nu se ia de pe suprafețe decât într-o mică măsură” (după ce am dezinfectat toate alimentele, podelele și orice prindeam) pentru că „virusul se transmite prin particule din aer, prin vorbit și strănutat”. Iar spălatul și dezinfectatul excesiv, așa cum îmi spunea chiar mama (biolog de profesie) acum un an, poate duce la un lucru mai grav; multe alte virusuri sau bacterii mai periculoase capătă rezistență la dezinfectanți.

Revenind, însă, la vaccin, nu cred că el va eradica virusul, dar va reduce până la anulare decesele, ceea ce din start e un prognostic bun. Poate va fi nevoie să-l facem în fiecare an, toți sau doar populația aflată în zona de risc, ceea ce nu e o tragedie, îl facem și scăpăm.

Tragedia, însă, va fi atunci când țările sărace nu vor avea resurse pentru a cumpăra aceste vaccinuri și nu doar că acele populații vor fi decimate, ci și, ne vom da seama, virusul nu va putea fi încetinit până la dispariție (dacă!). Așadar, din nou va trebui să dăm dovadă de compasiune și mai ales de creier, să ne uităm la cel de lângă noi conștienți că binele nostru comun este în joc.

V-aș lansa o întrebare: plecând de la premisa că ești un om tânăr și sănătos, ți-ai da doza de vaccin (care ți-ar conferi o libertate mai mare, având în vedere posibilitatea de a munci, de a călători fără riscuri și alte avantaje) unui om dintr-o altă țară, mai săracă, care face parte din categoria de risc?

Poate că această pandemie ne va fi învățat, pe lângă multe altele, că solidaritatea și interconectivitatea oamenilor acestei planete pot fi vitale, iar lipsa lor… fatală.

„Uniți vom învinge” nu e doar o sintagmă care sună bine.