Realul este și virtualul

Aproape 16 milioane de oameni au folosit, la doar câteva zile de la lansare, filtrul Bold Glamour de pe TikTok. A fost o isterie care s-a propagat ulterior pe toate canalele social media, unde reacțiile alternau de la bucurie la șoc sau critică.

Bold Glamour folosește tehnologii AI pentru a-ți înfrumuseța fața și e de departe cel mai bine făcut filtru pe care l-am văzut. E mai degrabă un efect special și nu se comportă ca o mască, care se mișcă de pe față atunci când tu te miști, și nici nu se deplasează când îți atingi fața, așa cum se întâmplă în cazul tuturor celorlalte filtre. Cu toate calitățile tehnologiei de care dispune, nu o poți numi o veste foarte bună, pentru că acest tip de instrument adâncește o problemă deja existentă, cea a tinerilor care se compară în permanență cu aceste imagini perfecte, astfel că-și subminează încrederea în ei și ajung la depresii, în cazuri grave chiar la suicid.

Am văzut statistici alarmante, cel puțin în SUA, țara de baștină a social media, despre impactul negativ al acestora în rândul adolescenților. Originea problemei ar fi tocmai acest fals, această regizare a frumuseții pe care o fac vedetele și influencerii.

Dar nu a fost așa dintotdeauna? A văzut cineva vreodată o reclamă la vreun produs de beauty, modă sau orice în care vedeta să nu ne zâmbească cu niște dinți perfecți, ten imaculat, gene stufoase, talie minusculă? Activez în acest domeniu de 25 de ani și rar am văzut vreo fotografie publicată în vreo revistă neretușată, nu mai spun despre o reclamă neretușată sau orice material publicitar neretușat. Mă gândeam că toți oamenii sunt la curent cu această convenție, că nimeni nu ar trebui să fie surprins de aceste artificii. Ideea e că vrei să vezi ceva frumos la care să visezi, nu?

Studiile arată că și nou-născuții reacționează la fețe simetrice, considerate convențional frumoase. Sau vrei să vezi vedeta cu coșuri pe față, cearcăne, să-i vezi celulita? Dacă problema sunt filtrele, adică înfrumusețarea artificială, nu asta face, până la urmă, și machiajul pe care-l purtăm? Sigur, e și o formă de exprimare, și e practicat încă din antichitate, dinaintea expunerii excesive la imagini retușate, prin social media. Ca să nu mai vorbim despre filmele de Hollywood…

Și de ce machiajul este acceptat? Sau părul pe care ni-l vopsim, care este și el acceptat? Ce să mai zic de multele intervenții invazive și non-invazive, după părerea mea mult mai nocive, în special la vârste fragede, la care recurg tot mai mulți (mi s-a părut foarte amuzant că, la un moment dat, cea mai vocală prezență împotriva filtrelor de pe Instagram-ul românesc era fix o vedetă autohtonă care are cele mai multe intervenții invazive în real life).

Mai ales azi, când AI-ul devine parte din viața noastră, cred că ar trebui să învățăm și să ne învățăm copiii care este diferența dintre viața reală și cea virtuală, ca să nu se mai ajungă la astfel de erori în care să-ți dorești să transpui în real ce vezi în virtual, acolo unde toți sunt avataruri cu vieți perfecte. Social media este o convenție, un loc în care poți să-ți arăți multiplele fațete ale personalității, un joc de-a cine ai vrea să fii și nu ești în viața reală.

În concluzie, cele mai importante sunt filtrele pe care le aplicăm creierului nostru, pentru a cerne ce ne face bine și ce nu.