ELLE LITERATURA: Renasterea femeilor

Ultimele romane lui Sarah Dunant ne arata ca Renasterea nu inseamna doar picturi superbe si sculpturi perfecte. Am stat de vorba cu ea despre destinul curtezanelor, despre stramosul pilulei contraceptive, despre aventurile sexuale ale calugaritelor si despre barfele din jurul familiei Borgia. Scandalos, nu?!

ELLE LITERATURA: Renasterea femeilor

La cei 63 de ani ai sai, Sarah Dunant a adunat un CV aproape de temut pentru un interlocutor mai tanar: studiaza istoria la Cambridge, lucreaza ca jurnalist pentru BBC, semneaza editoriale in The Times si The Observer, pentru ca mai apoi sa se lanseze intr-o serie de romane politiste. Pare jurnalistul britanic ambitios tipic, asta pana sa afli despre ea ca la un moment dat, aflata intr-o vacanta in Italia, se indragosteste in asa masura de perioada Renasterii, incat isi cumpara un apartament la Florenta, pe care il foloseste pentru a-si scrie romanele istorice, cele care ii aduc si faima internationala: Nasterea lui Venus, In compania curtezanei, Sacred Hearts si ultimul aparut la editura Humanitas, Sange si splendoare.

Ca sa ne imprietenim, o rog sa imi descrie primul lucru pe care il face cand ajunge in Florenta: „Iti pot spune exact ce fac pentru ca de fiecare data fac acelasi lucru: intru in micul meu apartament de langa biserica Santa Croce si pun un CD cu Bach pe care mi l-am luat mai demult de la un targ de reduceri. Deschid ferestrele, ma duc la dulapul cu vinuri si scot o sticla de vin rosu italienesc bun si ieftin, imi torn un pahar, ma asez si ascult muzica aceea, si cu cat muzica merge mai departe, cu atat stiu ca am ajuns in Florenta. L-am pus de atatea ori, ca la un moment dat face un fel de hac, hac. Dar m-am obisnuit cu el asa.

Dupa cum va spuneam, Sarah a studiat istoria, dar a stiut dintotdeauna ca mediul academic nu e de ea. Daca pe vremea cand era ea studenta istoria se reducea la date despre „barbati albi celebri decedati, despre batalii si imperii, acum 30-40 de ani, de cand femeile au inceput sa cerceteze trecutul, au aparut studii si despre personajele feminine care au populat istoria de-a lungul timpului. Datorita acestor studii pe care Sarah le devoreaza cu aviditate in biblioteca, i-a venit ideea sa renunte la romanele politiste si sa treaca la cele istorice. S-a oprit la perioada Renasterii si la cateva personaje feminine extrem de interesante, carora le-a redat dreptul la „viata in istorie.

ELLE: Ultimul roman, Sange si splendoare, are in centru familia Borgia. De unde vine obsesia actuala pentru aceasta familie?
Sarah Dunant: Intotdeauna oamenilor le-au placut personalitatile senzationale, malefice, iar acesti Borgia si-au facut un renume istoric din a fi scandalosi. Lucretia Borgia va fi intotdeauna asociata cu femeia care otravea oameni, de o sexualitate feroce, incestuoasa! Despre Cesare Borgia se spune ca era plin de cruzime, un criminal fara scrupule – bine, in cazul lui ambele acuzatii se intampla sa fie adevarate… Si mai e Rodrigo Borgia, care ajunge Papa, si despre el se spune ca era brutal si corupt si probabil ca asa era. Dar mare parte din lucrurile care se stiu despre ei sunt barfe.

ELLE: Existau pe atunci si alte familii la fel de scandaloase…
S.D.: Tocmai aici e cheia. In Renastere, care este una dintre cele mai bogate perioade din toate timpurile, lumea isi imagineaza ca exista doar frumusete, creativitate si pofta de cunoastere. Da, Renasterea are toate aceste lucruri, dar are si coruptie, violenta, brutalitate. Nu ar fi putut exista Renastere fara oamenii care sa plateasca pentru ea, iar banii veneau din coruptie. Una dintre cele mai frumoase si mai pure statui facute de Michelangelo, Pietà, a fost platita de un cardinal francez care isi castiga banii din coruptie clerica. Asa ca relatia dintre frumusete si brutalitate, dintre creatie si coruptie e una foarte stransa. Familiile italiene erau foarte puternice, ele aveau majoritatea banilor, iar acestia proveneau din coruptie. Nu ajungeai sa conduci statul Florenta fara sa fii cea mai puternica si mai lipsita de scrupule familie din imprejurimi: de Medici. Nu aveai cum sa devii cardinal in biserica catolica decat daca proveneai din randurile unei astfel de familii. Ce e fascinant in privinta familiei Borgia e ca ei nu erau italieni, erau spanioli. In momentul in care isi fac intrarea in societatea italiana, toata puterea se afla concentrata deja in mana familiilor locale. Nimeni nu voia sa imparta puterea. Dar ei reusesc sa rupa cercul si cat timp Rodrigo e Papa, are puteri absolute. Odata ajuns pe scaunul papal, problema lui era cum sa isi foloseasca copiii si relatiile pentru a crea o dinastie. Si pentru ca patrunde atat de brutal in aceasta societate, isi face multi dusmani. Si aici incepe barfa.

Alina Baisan

Citeste continuarea in ELLE MARTIE 2014!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle