ELLE FASHION: Raf Simons – regele timid al universului Haute Couture

Maestru al casei, cu o minte obsedata de arta, Raf Simons probabil ca reinventeaza couture-ul la Dior, dar asta nu-l impiedica pe acest designer autodidact sa fie deschis si transparent cu propriile emotii.

Ceea ce-ti place cel mai mult la Raf Simons este ca intotdeauna isi pastreaza calmul si isi poarta stapanirea de sine oriunde s-ar afla, fie ca este designerul propriei linii de haine masculine, fie ca preia carma casei Jil Sander in 2005, pe care o conduce in imprejurari deloc favorabile. Belgianul in varsta de 46 de ani, cu aspect de pusti, cu aer meditativ, care se afla la conducerea casei de moda Dior din 2012, dupa plecarea controversata a lui John Galliano, este considerat designerul momentului – figura despre care, intr-adevar, se crede ca va da acestei afaceri de miliarde de dolari, cumva amenintate in zilele noastre, o noua directie, ca sa nu spunem chiar un impuls extraordinar.

Cu toate acestea, el este orice altceva in afara de o diva fashion, prizonier al propriei vanitati, orb la orice in afara de gloria modei couture, fie ea haute ori bas. In loc de asta, el este o persoana cu multe pasiuni, printre care arta, filmul, florile si muzica, si un individ cu prestanta, care inspira un aer de demnitate, dar fara acel amor propriu pe care te-ai astepta sa-l vezi, probabil, la cineva propulsat in varful domeniului sau de activitate intr-un timp relativ scurt.

Prima oara l-am intalnit pe Simons anul trecut in mai, in valtoarea evenimentelor, imediat dupa ce prezentase linia de cruise pentru Dior, la Brooklyn New Yard. Am stat in preajma lui ore intregi in culise, inainte de sosirea oaspetilor, care au fost transportati cu feribotul din Manhattan, privindu-i pe toti cum actionau cu o viteza fantastica. Imensul spatiu era incarcat de anxietate: asistenti care nu stiau prea bine ce ar trebui sa faca; modele filiforme care stateau in fata oglinzilor, in timp ce o echipa de make-up artisti afectati le aplicau codite de tus si farduri rozalii pe fata; regizori de platou care se asigurau ca melodiile se inlantuiau corect; si o femeie care curata petele de pe podeaua de un alb sclipitor.

O briza cu un miros ciudat batea dinspre East River, pe masura ce incepeau sa soseasca fluxul de editori de moda si jurnalisti, plus o hoarda de clienti din America si Europa. Leitmotivul prezentarii a fost esarfa sic, din batic pictat manual, atat de indragita de Christian Dior, care a aparut sub forma de topuri si rochii (una dintre rochiile-esarfa din organza portocalie, cu broderii, a fost cu adevarat frapanta), dar si inglobata in pantofi si bijuterii. Hainele pareau un studiu al contrastelor – ludice si puternice, fluide si structurate, in acelasi timp.

La intervale regulate, Simons a trimis pe scena o tinuta alb-negru, printre care o uimitor de actuala versiune a iconicei jachete Bar, care a conferit prezentarii un ritm sacadat si a intrerupt firul narativ, luandu-i pe spectatori prin surprindere si facandu-i sa se intrebe ce urmeaza sa mai vada.

De la stanga la dreapta: haina din bumbac si matase, cu pretul la cerere; pantaloni scurti, 3.300 $, cercei din metal si paladiu, 700 $ (perechea), inel, 500 $, cizme din material elastic, 2.700 $; haina din crep de lana, cu fata dubla, cu pretul la cerere, top tricotat din lana, 1.250 $, pantaloni scurti matlasati, 1.450 $, cercei din metal, cristal si paladiu, 530 $ (perechea), cizme din material elastic, 1.800 $, toate Dior.

de Daphne Merkin. Fotografii: Nagi Sakai. Stilist: David Vandewal.
Traducere si adaptare de Crina Alexe