Ce alegem când alegem

În fiecare lună, construim această revistă cu ideea că merită să vorbim despre ce este relevant astăzi, fie că vorbim despre modă, artă, lifestyle sau despre acele subiecte care ating direct viața noastră civică, alegerile personale, valorile în care credem.

În acest număr veți descoperi interviul excepțional realizat de Ioana Ulmeanu cu Marius Bercea, unul dintre cei mai importanți artiști români contemporani, care revine la București după două decenii, cu un vernisaj simbolic găzduit în fosta Casă a Scânteii – un spațiu care devine astăzi loc de reflecție și de expresie artistică.

Veți citi și dialogul dintre Ioana Bâldea Constantinescu și Kaliane Bradley, autoarea romanului Ministerul Timpului, o demonstrație de inteligență și umor negru în fața absurdului birocratic. Sunt povești care ne îmbogățesc, care ne provoacă, care ne fac să ne punem întrebări despre lume, despre noi.

Și totuși, în timp ce lucram la acest număr, gândul meu se întorcea constant la altceva: la alegerile prezidențiale. La momentul în care, dincolo de tot ce consumăm sau admirăm cultural, suntem invitați să alegem. Nu doar un om. Ci un drum. O direcție pentru România.

Scriu acest editorial cu convingerea că votul este una dintre cele mai profunde forme de responsabilitate pe care le avem. Alegerea unui președinte nu este un gest simbolic, ci o asumare a felului în care ne dorim să arate țara în care trăim. Pentru mine, criteriile sunt clare: respect pentru oameni, dar și pentru instituții; educație, echilibru, transparență. Nu perfecțiunea mă convinge, ci coerența în timp, onestitatea parcursului și decența tonului.

Nu cred în salvatori, în promisiuni spectaculoase, în discursuri gălăgioase. Cred în oameni care știu ce înseamnă să muncești cu răbdare, să construiești pe termen lung, să spui nu atunci când e mai comod să spui da. Am luat această decizie cu discernământ, informându-mă, ascultând, comparând. Exact cum facem atunci când alegem un om cu care vrem să lucrăm sau pe care vrem să-l urmăm.

Nu este o alegere politică. Este o alegere personală și civică. Ca părinte, ca editor, ca parte dintr-o generație care nu mai poate să spună „nu mă interesează” fără să accepte consecințele. Cred în puterea gesturilor mici și clare – iar votul este unul dintre ele.

Așa că, da, acest număr este despre artă, literatură, idei și frumusețe. Dar este și despre responsabilitate. Despre momentele în care cultura se întâlnește cu civismul. Despre ce alegem, de fapt, atunci când alegem.

Pentru că, dincolo de opțiuni și strategii, fiecare vot e o formă de a spune că ne pasă. Și că nu vrem să renunțăm la visul unei Românii în care copiii noștri să-și dorească să rămână.