Scris cu premeditare

Daca nu s-ar fi inventat fotografia digitala, peretii biroului sau ar fi fost tapetati cu poze de la locul crimelor pe la care a trecut. La scurt timp de la lansarea in România a ultimului sau roman, Aproape mort, Peter James isi planuieste urmatorul atac editorial. Fetelor, tineti baietii departe de librarii!

La prima vedere, Peter James pare un tip normal. Ii plac vacantele in sudul Frantei, are o colectie de masini de lux, participa la cursele de mare viteza. Il dau de gol insa perechea de catuse in miniatura de la reverul hainei si sosetele rosii purtate cu o pereche de pantofi impecabili, trasatura de stil imprumutata probabil de la mama sa, Cornelia, designerul de manusi al reginei Marii Britanii.

Autor a 19 romane de suspans, traduse in peste 29 de limbi, Peter e genul de scriitor profesionist care isi respecta programul de creatie – de la sase la zece seara – si care isi gaseste inspiratia intr-un pahar de Martini cu vodca asezonat cu patru masline verzi. Pentru ca thriller-ele sale sa fie cit mai veridice, Peter isi petrece mare parte din timp in compania patrulelor de politie din cartierul cu cel mai inalt grad de criminalitate din UK, Brighton. Desi e claustrofob, pentru a se pune in pielea unuia din personajele sale, a rugat un gropar sa il inchida intr-un sicriu timp de citeva minute. Din fericire, el n-a avut ghinionul eroului din romanul sau, care, dupa ce e ingropat in gluma de amicii sai, e parasit de acestia acolo, din simplul motiv ca toti mor intr-un accident de masina. Asadar, iata-l in fata mea pe fotoliu, sorbind cu pofta dintr-o Coca-Cola Light.

ELLE: Cu ce ocazie in România, dincolo de intilnirea cu cititorii de aici?

Peter James: Lucrez la un thriller in care un cadavru apare in apele Angliei, iar indiciile duc pina in România. Asa ca am venit sa iau pulsul locului. Pun mare pret pe documentare si nu pot scrie despre o tara in care nu am fost niciodata.

ELLE: Aproape mort, Sa mori frumos, Viu sau mort. De ce ultimele dumneavoastra romane au in titlu cuvintul „mort? A ajuns acesta sa vinda mai bine o carte decit sexul?

P.J.: (ride) E drept ca a devenit un fel de brand id pentru mine. Mult timp am scris carti cu titluri dintr-un singur cuvint, cum a fost Alchimistul si apoi Paulo Coelho a aparut si el cu Alchimistul. Nu poti pune drepturi de autor pe un singur cuvint. In schimb, nimeni nu a mai scris un roman care sa se cheme Dead man’s foot steps sau Looking good dead. Dar acum, ca ai amintit de sex, ma gindesc ca n-ar fi exclus sa scriu un roman care sa se cheme Sex si moarte.

ELLE: Cum faceti fata competitiei cu industria cinematografica? In fond, e mult mai usor sa vezi un thriller de doua ore decit sa citesti 500 de pagini de roman…

P.J.: Eu le-am facut pe amindoua si cred ca am invatat foarte multe despre scris lucrind in televiziune si in cinematografie. Sint constient ca atunci cind cineva ia o carte de-a mea, daca isi pierde interesul, poate oricind sa dea drumul la televizor. In sitcom-urile americane exista regula ca la fiecare 12 secunde sa se spuna o gluma. Motivul e acela ca jumatate din public sta in fata televizorului zapind. Bine, asta nu inseamna ca in carte am cite o gluma la fiecare 12 secunde, dar am mereu in minte aceasta intrebare: ceea ce scriu il va face pe cititor sa lectureze si propozitia urmatoare? Daca te uiti la marii scriitori de acum o suta de ani, care nu erau constrinsi de Internet sau televiziune, ei isi permiteau sa ia cititorul la o plimbare prin tinutul in care se petrecea actiunea romanului. William Thackeray, in Vanity Fair, spune: „Draga cititorule, iata-ne calatorind prin New York. Dar lasa-ma sa-ti povestesc cite ceva despre…. Ei, fa asta acum si esti un om mort. Revenind la intrebarea ta, in ciuda sutelor de filme pe care le-am vazut, pentru mine cel mai minunat moment este intilnirea cu o carte. Un roman iti stimuleaza imaginatia, pe cind filmele te lovesc drept in fata.

ELLE: Cum se face atunci ca intentionati sa va ecranizati ultima serie de romane, care il au in centrul atentiei pe super-detectivul Roy Grace?

P.J.: Nu imi doresc atit de mult acest lucru. Prefer sa nu fie ecranizate decit sa apara intr-o forma proasta. Vreau sa ma ocup eu insumi de productia lor pentru ca am avut citeva romane ecranizate si cam toate m-au dezamagit, iar motivul pentru care accept ecranizarea lor este atingerea unui public mai numeros. Pina la urma trebuie sa acceptam realitatea: mult mai multi oameni prefera sa se uite la televizor decit sa citeasca o carte. si pentru mine asta se traduce prin „mi-a placut filmul, ar trebui sa citesc si cartea. Am scris un roman, unul dintre preferatele mele, care a fost transformat intr-un serial de patru ore la ABC. Foarte prost! Citiva ani mai tirziu am cunoscut pe cineva la o petrecere care m-a intrebat cu ce ma ocup. si spunindu-i ca sint scriitor si enumerindu-i niste titluri, a spus: „A, filmul cutare! Mi s-a parut o porcarie, asa ca mi-am zis ca nu merita sa iti citesc si cartile. Asa mi-am dat seama de pericol.

ELLE: Acordati foarte mult timp documentarii, insotind patrulele de politie din Brighton. Le dati la citit manuscrisele?

P.J.: Este un politist mai in virsta caruia ii trimit cite o suta de pagini, pe masura ce le scriu. Fac asta pentru a nu gresi ceva legat de procedurile lor. Cei mai multi politisti nu urmaresc filmele politiste pentru ca modul gresit in care sint prezentate actiunile lor ii scoate din sarite. E important ca lor sa le placa ce fac eu si sa imi respecte munca. Pina la urma povestile mele se nasc in timpul pe care mi-l petrec alaturi de ei.

ELLE: Cum ati reusit sa le cistigati increderea politistilor?

P.J.: Totul a inceput cind mi-a fost jefuita casa, acum vreo douazeci de ani. A venit un detectiv sa investigheze furtul si mi-a placut de el. Ne-am imprietenit si mi-a spus ca daca vreodata am nevoie de ajutor… Apoi mi-a facut cunostinta cu alti doi-trei prieteni de-ai lui si asa mi-am construit relatii. Le-am cistigat increderea prin faptul ca niciodata nu am scris ceva ce mi-au cerut sa nu scriu. Se intimpla sa particip la urmarirea unor traficanti de droguri si ei ma roaga sa nu spun exact care e procedura, sa nu dau detalii. si eu respect chestia asta.

Intr-o seara ma suna capitanul politiei din Brighton si imi spune ca tocmai au primit un pont cu o noapte in urma, cum ca un tip cautat pentru cinci jafuri se afla intr-un apartament si urmeaza sa il aresteze. „Vrei sa vii cu noi?, m-a intrebat. si eu: „Bineinteles!. si-mi zice: stai departe de usa, in caz ca are sa traga. Ajungem intr-un bloc vechi, de prin 1950. Batem la usa, nici un raspuns. „Mr. Smith, sinteti inauntru? Din nou liniste. Dupa care sparg usa si dau de acest tip de doi metri inaltime, care sare si il musca pe unul din politisti de nas, isi baga degetele in ochii celuilalt si cind, in cele din urma, il trintesc la pamint si ii pun catuse, striga: „Nenorocitilor, sper ca de data asta sa imi reparati usa. Ultima oara cind ati venit aici am fost jefuit. si apoi apare o babuta din apartamentul de alaturi si striga la noi: „Cine face scandalul asta?!. „Doamna, fiti amabila si intrati in casa. „A, sinteti de la politie? V-am chemat saptamina trecuta pentru ca nu imi gaseam pisica si n-ati venit. „Doamna, intrati odata in casa. „Ce-i faceti vecinului meu cumsecade?

ELLE: Ati trecut prin multe locuri unde s-au petrecut crime. Puteti sa evocati o scena romantica?

P.J.: Am fost in urma cu vreo trei saptamini la ceea ce politistii numesc o disputa „domestica. Vecinii semnalasera o cearta intre soti, el ameninta ca o s-o omoare pe ea. Am ajuns acolo si, privind eu in spatele celor doi politisti (de obicei, asta e pozitia mea), era un cuplu care se imbratisa si se saruta si el zice „da, am avut o cearta, dar acum sintem OK. si politistii o intreaba pe sotie cum vrea ea sa procedeze si aceasta spune „mai bine l-ati lua cu voi pentru ca s-ar putea sa se razgindeasca. Asta in timp ce el o tinea pe dupa git. L-am luat cu noi si tipul a inceput sa plinga spunind ca o iubeste… Cind ai parte de asemenea sentimente contradictorii e destul de infricosator. Politia pur si simplu le uraste.

ELLE: Daca asta urasc, ce anume le place cel mai mult?

P.J.: Le place sa conduca masina cu sirena pusa. Orice politist vei intilni in viata ta, iti va spune acelasi lucru. Chiar si fetele adora chestia asta. Pentru ca iti da sentimentul de putere. E o distractie la limita legii. Dar dincolo de asta, am cunoscut politisti din toata lumea, din Germania, din State, din Australia, chiar din Moscova, si toti iubesc ceea ce fac. Nu spun ca toti politistii sint perfecti. Chiar am un personaj in cartile mele, care e din vechea garda: genul rasist, care uraste poponarii. Incerc sa pastrez un echilibru. Eu chiar cred ca in multe feluri politia este lipiciul care tine societatea unita.

ELLE: Apropo de cupluri, personajul principal, Roy Grace, are o sotie disparuta care ii bintuie actiunile. Care e rolul ei in economia povestii?

P.J.: Ideea cu acest personaj a aparut acum citiva ani, cind am mers la o organizatie, un fel de helpline pentru persoane disparute. Atunci am aflat un lucru uimitor, si anume ca numai in Marea Britanie sint date disparute 230 de mii de persoane pe an. Majoritatea lor apar in 48 de ore. Insa daca nu s-au intors intr-o luna de zile, e foarte probabil sa nu mai apara niciodata. Unele dintre ele au fugit si au inceput o alta viata, altele probabil ca s-au sinucis, dar fara indoiala o parte au fost ucise sau rapite. Cei care ramin in urma nu reusesc sa treaca peste aceasta trauma niciodata, iar asta m-a impresionat foarte mult. De aceea, atunci cind mi s-a cerut sa creez un nou detectiv, m-am gindit sa aduc acest element in viata lui. Bine, personajul acesta a devenit mai mult decit imi propusesem eu. Primesc mail-uri de la cititori care ma intreaba ce se mai intimpla cu sotia lui Roy.

ELLE: Exista crima perfecta? Dar romanul perfect?

P.J.: L-am intrebat si eu pe seful politiei ce intelege prin crima perfecta si mi-a spus ca este aceea de care nu auzim niciodata. Eu cred ca daca vrei sa comiti o crima, ai nevoie de doua elemente: in primul rind, trebuie sa o planuiesti si in al doilea, trebuie sa fii psihopat. Pentru ca si eu as putea sa ma indragostesc de altcineva si sa mi se para o idee destul de buna sa-mi omor sotia. Asta e usor de facut; oricine poate s-o faca. Ce nu e usor e sa traiesti cu asta pe constiinta. Mai devreme sau mai tirziu, majoritatea celor care comit o crima stau citeva saptamini, dar pe urma merg la un prieten, il scot la baut si ii spun: „Am omorit-o. Din fericire, majoritatea oamenilor nu indeplinesc cele doua conditii de care vorbeam mai sus. In ceea ce priveste romanul perfect, Oscar Wilde spunea ca o tigara e un lucru perfect pentru ca dupa ce se termina, vrei inca una. Pentru mine romanul perfect e acela care, dupa ce il inchizi, te face sa gindesti: „as fi vrut sa nu se fi terminat.

ELLE: Exista o metoda de investigare in care, daca lasi un detectiv timp de o ora in fata calculatorului cuiva, iti poate spune totul despre persoana respectiva. In computerul dumneavoastra ce se gaseste acum?

P.J.: Nu am mari secrete in el, desi toata viata mea e acolo. Sint un fotograf obsedat si, de cite ori calatoresc, fac poze care ma ajuta la documentarea romanelor. Daca s-ar uita un detectiv la mine in calculator, ar zice ca sint un tip super-ciudat, pentru ca am sute de fotografii de la locul crimelor la care am ajuns.

Alina Baisan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro