Partenerul ți-a spus că ești prea sensibilă? Ce greșeli faci încercând să scapi de această etichetă

Ai intergrat ca o critică observația partenerului că ești prea sensibilă. Iar în eforturile de autoreglare te sabotezi fără să vrei.

Poate că partenerul ți-a spus că ești sensibilă într-un ton cald, echilibrat, preocupat de starea ta de spirit, dorind să te protejeze, să nu te mai vadă că suferi și pui la inimă totul. Poate că a zis-o cu furie sau chiar cu dispreț, invalidându-ți astfel emoțiile cărora nu le poate face față și mai bine nu se lovește de ele. Sau încercând să evite astfel tocmai anumite schimbări comportamentale pe care e necesar să le facă. Iar tu ai luat foarte în serios această etichetă dorind să demonstrezi contrariul.

Ruperea de realitate

Știri dure la care îți dau lacrimile. Postări pe social media cu animale rănite pentru care îți pare atât de rău și te gândești atât de mult la ele încât ai crede că e propriul tău animal de companie. Ceea ce îți povestește o prietenă te macină și analizezi pe toate părțile. Iar ca să reduci negativitatea te retragi complet. Nu mai urmărești nicio știre nici la tv și nici în online, ți-ai șters conturile de social media, cu prietenele te vezi și vorbești rar, iar când încep să îți povestească ceva le întrerupi, schimbi subiectul, nu le asculți. Practic te-ai dus în direcția total opusă, o altă extremă, comparativ cu ceea ce făceai înainte. Nu înveți să îți gestionezi emoțiile și comportamentele, să pui limite, ci eviți complet orice ar fi un factor declanșator.

Care ar fi varianta de mijloc, rezonabilă? Să îți alegi maxim trei surse de știri pe care să le accesezi maxim 10 minute pe zi, pentru a fi conectată cu realitatea în care trăiești. Să setezi o sumă maximă pe lună pe care să o donezi către asociații care se ocupă de animalele fără stăpân, bolnave, dacă asta este important pentru tine, fără a urmări în detaliu fiecare caz în parte. Să-ți asumi că prietena ta este un adult, nu un copil neajutorat, că ea își face propriile alegeri și trăiește așa cum consideră ea, inclusiv lovindu-se de consecințele acelor alegeri. Că este ok să îi fii alături, să o sprijini limitat, fără să te transformi într-un salvator sau în mama care o ghidează în viață.

Femeia puternică

Dacă te numește prea sensibilă acum vrei să îi dovedești că ești cea puternică, independentă, care nu are nevoie de nimeni și de nimic. Începi să nu îi mai ceri ajutorul partenerului, să te distanțezi emoțional de el, astfel încât prin această detașare devine dificil să mai fii empatică în relație cu el. Te responsabilizezi în exces. Poate chiar înduri fără să mai spui nimic ori de câte ori vine iar cu o critică tăioasă sau e de-a dreptul lipsit de respect. Nu devii mai puternică în felul acesta, ci ajungi să te simți din ce în ce mai singură… În plus, te distanțezi și de tine, deoarece îți negi și îți critici tu propriile emoții, faptul că simți, că până la urmă ești umană și ai dreptul la emoțiile tale, îți dezvolți noi exigențe care reflectă standarde total nerealiste.