Partenerul tău trece printr-o perioadă grea? Greșeli pe care le faci când vrei să-l ajuți

E o perioadă grea emoțional pentru partenerul tău, iar intențiile tale bune se pot concretiza într-un fals ajutor.

Nu e ușor pentru niciunul, dar partenerul este cel mai mult afectat de contextul pe care l-ai încadra generic la ceea ce numești perioadă grea. I s-a pus în vedere că i se va desființa postul, că i se micșorează echipa ceea ce presupune extrem de multă muncă pentru el, sunt anumite probleme în familia lui de origine, adicții, pierderi financiare, divorț, boală etc. Iar din dorința de a fi alături de el, de a rezolva împreună problemele, abordările tale aduc în final un plus de stres sau de-a dreptul disfuncționale.

Nu îl lași să stea cu emoția

Nu vrei să fie supărat, să nu se macine pe interior cu tot ceea ce se întâmplă, așa că permanent îl angajezi în diverse activități care să-l mențină distras. Dar în felul acesta partenerul nu poate procesa emoțional ceea ce se întâmplă. Toate propunerile tale se transformă în forme de autoliniștire, de evitare emoțională.

Forțezi soluții

Poate că el s-a blocat de-a dreptul, este inactiv, nu poate să conceapă soluții. Nu îi dai puțin timp să se adune, ci vii tu cu diverse soluții, în grabă, pe care practic i le impui. Nu sunt discutate împreună, analizate, negociate, insiști să le pună în act urgent și asta aduce și mai mult disconfort pentru el, conflicte ulterioare pentru voi.

Minimizezi

Speri că dacă faci glume pe seama situației, o faci să pară mai mică, mai puțin serioasă, partenerul nu va mai fi atât de speriat. Efectul? Nu se va simți văzut, înțeles, ci batjocorit, nu va simți că ești alături de el sau că ai un simț al realității și responsabilității adecvat. Că mai degrabă este pentru tine o formă de fugă în fața contextelor grele. Ceea ce nu e departe de adevăr…

Duritatea

Poate că intenția ta este de a-l valida cumva, de a-i spori motivația, de a-l întări sau înfuria astfel încât să ia atitudine, căci furia este o bună resursă uneori de a ieși din situațiile care devin prea incomode sau de-a dreptul intolerabile. Doar că duritatea are și efecte secundare precum umilirea, sabotarea încrederii în sine, critica ce devine o formă de agresivitate, de abuz, un bullying.

Prea mult spațiu

Nu vrei să fii intruzivă, insistentă, să-l deranjezi sau să-l superi suplimentar, așa că îi lași spațiu. Doar că dacă acest spațiu nu este dozat corect, el se poate resimți ca neglijență sau singurătate. O variantă mai bună decât a presupune tu ce, cât și când are nevoie partenerul, este să discuți cu el onest și să-l întrebi ce anume are nevoie de la tine.

Normalizarea abuzului

Dacă discutăm despre abuzuri la locul de muncă, abuzuri emoționale din partea părinților săi, da se poate și când este matur, nu ajută cu absolut nimic să îi spui că așa este peste tot, părinții sunt bătrâni și să treacă peste. Normalizarea este a emoțiilor lui și apoi numirea acelor comportamente pe care le primește ca fiind toxice. Partenerul are nevoie de tine ca aliat.