Îți analizezi foarte mult relația și partenerul? De ce e important să nu mai faci asta

Relația ta e sub lupă permanent, iar partenerul parcă dă câte un examen în fiecare zi. Impactul asupra cuplului? Unul negativ, desigur.

Să fii vigilentă, atentă, să analizezi în detaliu totul e o abilitate antrenată de foarte multă vreme, încă din adolescență sau poate chiar copilărie. Prietenele tale mereu vin la tine pentru un sfat pertinent sau o perspectivă obiectivă, rațională, o analiză la rece, tăioasă a relațiilor lor. Iar asta a fost o altă formă de validare externă care ți-a întreținut acest comportament.

Un alt beneficiu secundar care l-a menținut de-a lungul anilor? Iluzia controlului și a puterii. Dacă faci această analiză nu vei fi luată pe nepregătite, nu vei avea un șoc, nu vei suferi în exces. Vei știi cum să-ți protejezi relația sau pe tine, vei avea dovezile că ai ales bine sau prost partenerul de cuplu. Dar soluția aceasta nu este câștigătoare nici pe departe, căci nu este o evaluare din partea ta sănătoasă, ci dintr-un mecanism de a face față.

E obositor și dureros

Să fii un polițist sau un detectiv care nu iese niciodată din tură e de-a dreptul epuizant. Mintea ta rulează iar și iar analize peste analize care te consumă și care ele însele îți trezesc anxietatea. Nu te rănește ceva ce chiar a făcut partenerul, ci ceva ce ar putea face cândva în viitor. Este exact povestea drobului de sare pe care ai auzit-o în copilărie.

Nu ești concentrată pe a construi

Și cum ai putea să îți duci autentic energia și eforturile către construcția unui viitor frumos cu partenerul tău când tu ești atentă doar la ceea ce face el rău sau ar putea face la un moment dat. Nu ești concentrată pe prezent și pe ce este bun între voi, ci pe a găsi defecte, minusuri prin care să îți confirmi că nu este omul potrivit pentru tine.

Amplificarea

Iar atenția excesivă pe defecte sau greșeli este cea care te face să și amplifici anumite situații, să le dai o conotație mult mai mare și mai importantă decât au ele în realitate. Din nou, nu te rănesc faptele partenerului ci interpretarea lor exagerată pe care o faci chiar tu. Iar partenerul sigur că este dispus să te securizeze, să te reasigure de câteva ori, până când și asta va deveni frustrant pentru el.

Să-ți demonteze scenarii care îl prezintă ca pe un personaj negativ, un răufăcător care nu ține cont de tine și de nevoile tale și vrea doar să îți facă rău, deși în realitate nimic nu dovedește asta. Amplificarea mai are și o componentă a rigidității, când nu poți da dovadă de flexibilitate în situații când asta e chiar necesar. Și nici negocierea nu intră în discuție, este ori varianta ta aplicată la literă, ori deloc. Proces în care nu ții tu cont de nevoile partenerului.

Antrenarea criticii

Dacă începi și cauți activ găsești. Și nu dovezi că te înșeală, are adicții sau ce alte teme ar fi pentru tine punctul în care să inițiezi despărțirea. Ci mici și banale minusuri în legătură cu care să îți critici zilnic partenerul, iar asta să creeze o constantă atmosferă tensionată.