Indicii că tu și partenerul trebuie să luați mult mai în serios aspectul grijii de sine

Grija de sine este o formă de iubire de sine dar și o obligativitate sănătoasă. Absența ei are consecințe serioase.

Grijă de sine? Pare un concept vehiculat în ședințele de terapie, ori obiectivul ce vine la pachet cu criza vârstei mijlocii sau cu bătrânețea. Dar grija de sine este extrem de importantă și aplicabilă la orice vârstă. De ce ne este atât de străină? Pentru că am fost învățați să fim fetițe cuminți sau băieței ascultători care fac doar ce spun părinții, iar la maturitate ce spun alții fără să ne uităm la noi și ce avem nevoie. Deoarece a fi bun, lăudat, apreciat, acceptat, iubit a fost în directă legătură cu performanța. Ca atare mulți adulți consideră că merită și se simt bine doar dacă fac peste măsură. Ce timp de grijă de sine când sunt atâtea de rezolvat și trebuie să fim niște oameni responsabili? Cu alte cuvinte, orice este prioritar mai puțin tu, sănătatea ta, odihna, alimentația corectă, relațiile. Și lipsa grijei de sine e vizibilă și în cuplu.

Epuizarea continuă

La final de săptămână ați vrea să vă încuiați în casă și să stați 48 de ore doar în pijama, în pat, fără să faceți nimic. Vă culcați obosiți, parcă vă treziți și mai obosiți. Din acest motiv ieșiți rar în oraș, vă vedeți mult mai puțin cu prietenii, și nu aveți energie nici pentru cele mai simple planuri în doi. O vacanță unde să vizitați și să mergeți mult pe jos? Sună oribil, chiar dacă înainte adorați să faceți asta. Bateria voastră internă are un nivel de energie foarte scăzut. Iar activități firești, banale, devin o corvoadă și sursă de conflict în cuplu.

Iritabilitatea

De unde resurse pentru autoreglarea emoțională? De unde luciditatea minții pentru a evalua ce lupte trebuie duse sau nu, cât de importante sau nu sunt nuanțele unor acțiuni, ori dacă nu cumva ele sunt înțelese greșit? Reactivitatea emoțională este mare, iar emoțiile copleșitoare. Sentiment de copleșire care devine acaparator, un ocean în care parcă vă înecați, ori de câte ori mai apare ceva de rezolvat, o problemă de pus pe listă. Chiar dacă nu are o miză mare, nu e ceva greu, se resimte ca fiind foarte dificil și descurajant. Uitați, vă e și mai greu să luați decizii, concentrarea este de domeniul trecutului, iar ceața mentală este tulburătoare.

Ce vă mai place?

Nimic! Chiar dacă discutăm despre lucruri simple și ușor de pus în practică, ori facil de asociat cu diverse activități pe care oricum trebuie să le faceți. De exemplu să ascultați muzică în timp ce faceți curat sau pregătiți masa, să ascultați un podcast în timp ce conduceți. Mintea ar avea încă o sarcină în plus de rumegat, și atunci nu mai e o plăcere, ci o corvoadă. Renunțați și la teatru, concerte, plimbări, care nu vă mai aduc bucuria de altădată, ci devin și ele în sine task-uri pe care trebuie să le bifați. Așa că le ocoliți. Nu mai găsiți motivația, plăcerea, niciun beneficiu pe care să îl extrageți de acolo.