Femeile zic primele:” Stop! Cobor aici!”

Potrivit Institutului National de Statistica, in România s-a inregistrat anul trecut cel mai mare numar de divorturi din istoria tarii: peste 40.000. In cele mai multe dintre cazuri, femeile sint cele care initiaza despartirea. Sint ele mai curajoase decit barbatii? Sint prea romantice? Sau pur si simplu nu mai suporta?

Femeile zic primele:” Stop! Cobor aici!”

Si n-au trait fericiti pina la adinci batrineti…

La masa se asaza si prietena noastra S. Nu poate sa stea prea mult pentru ca se grabeste sa o ia pe fiica ei de la gradinita, asa ca o rog sa sara peste imagini de tipul Leonardo DiCaprio la prova si sa imi explice de ce s-a despartit de M. Pesemne ca am facut o gafa. „Nu stiu ce parere ai tu despre des­partiri, dar sa scrii in articolul tau ca nu m-am simtit nici o clipa ca Leonardo DiCaprio. A fost un cosmar care nu s-a terminat nici acum.“

S. isi comanda un frappé si, dupa ce fura frisca de deasupra, incepe sa-mi povesteasca: „Cred ca iti amintesti cum eram eu si M. pe vremuri: spuneam ca sintem cite o ju­ma­tate a aceleiasi portocale si ne bucuram ca ne-am intilnit si ca portocala poate sa fie in sfirsit intreaga. Am fost groaznic de indragostiti unul de altul si intr-un fel cred ca nu ne-a trecut nici acum, la doi ani dupa ce ne-am despartit. Chiar acum citeva zile am intrat intr-un magazin si am vazut un tricou care sigur i-ar fi placut lui M. si m-am trezit intrebind daca au si masura L. De-abia dupa aia mi-am dat seama ca nu am pentru cine sa-l cumpar si am plecat morcovita“.

O intrerup pe S. pentru ca nu avem deloc timp sa discutam despre tricouri barbatesti si nici despre obsesii post-despartire, asa ca o intreb de ce s-a rupt portocala in doua. „Am inceput sa avem probleme inca din perioada in care eu eram gravida. Ne-am certat de citeva ori zdravan, dar toata lumea mi-a spus ca perceptia mea este influentata de hormonii de sarcina si ca am senzatia ca lucrurile sint mai tragice decit sint de fapt. Lucrurile nu s-au indreptat nici dupa ce s-a nascut E.

Din nefericire, am simtit pe pielea noastra ca cea mai grea etapa din viata unui cuplu este cea de dupa nasterea primului copil. M. nu mai era decit o prezenta fizica in viata mea si zilele treceau fara ca noi doi sa vorbim mai mult decit strictul necesar. Nu il mai simteam in casa cu mine, era ca un hamster caruia uiti sa-i dai de mincare pentru ca i-ai acoperit borcanul cu un prosop. Am tot asteptat sa se intimple ceva, dar cind E. a implinit 10 luni, l-am rugat sa plece. Nu puteam sa traim asa la infinit. A fost ingrozitor: dintr-o femeie in­dra­gostita si fericita m-am trezit o mama singura si dezamagita. si acum trebuie sa plec pentru ca se circula groaznic.“

S. se ridica de la masa, isi ia geanta si ne face cu mina. Daca ar mai putea sa stea putin cu noi, i-as spune ca o banuiesc ca ar face parte dintre femeile care isi parasesc partenerul tocmai din teama de a nu fi ele abandonate. „O despartire implica o mare suferinta atit pentru cel care este parasit, cit si pentru cel care paraseste.

Se intimpla ca de multe ori femeile sa nu le vorbeasca partenerilor despre nemultumirile lor, de teama sa nu fie abandonate. Apoi este prea tirziu pentru a mai face ceva si ajung in situatia in care singura solutie este sa plece ele“, spune Catherine Serrurier, psiholog si consilier conjugal, in cartea sa C’est de ta faute! Peur, pouvoir et rivalité dans le couple. „Nu sint rare situatiile in care o femeie, dupa ce a pus din proprie vointa capat unei relatii, se trezeste aruncata intr-o depresie crincena. Dupa ce trece furtuna de adrenalina care insoteste orice ruptura, ea se poate simti responsabila pentru suferinta provocata. Sa abandonezi si sa fii abandonat sint doua notiuni complementare. Iar complexul de abandon functioneaza in ambele sensuri. Astfel, unele femei, ingrozite de gindul ca ar putea sa fie parasite, prefera sa ia initiativa si sa fie ele cele care isi parasesc partenerii.“

O chestiune de generatie

Spre deosebire de femeile din generatiile anterioare, pentru noi este mult mai usor sa punem punct unei relatii care nu functioneaza. Nu mai sintem dependente financiar de parteneri si refuzam din ce in ce mai des sa ne supunem unor realitati care altadata erau percepute drept fatalitati: alcoolism, violenta domestica sau infidelitate.

Am inteles ca viata in celibat este preferabila unei relatii nesatisfacatoare. Doar ca aceasta libertate greu dobindita poate fi uneori periculoasa: „In orice cuplu exista timpi morti, in care dragostea nu mai este prezenta. Dar asta inseamna oare ca a murit definitiv? Nu este deloc sigur. Nu te poti ghida numai dupa busola sentimentelor. Libertatea pe care femeile au cistigat-o in viata lor sentimentala le pu­ne incontinuu la incercare“, spune psihanalistul Jacques Arènes in Lettre ouverte aux femmes de ces hommes (pas encore) parfaits. Ii voi transmite prietenei mele S. acest lucru, cred ca se va bucura cind va auzi ca poate dragostea n-a murit definitiv si ca este posibil sa fi fost busola un pic dereglata.

Si ar mai fi ceva, un element pe care nu l-am regasit in nici una dintre lucrarile de specialitate: norocul. Unele dintre femei isi parasesc partenerii pentru ca au norocul sa intuiasca ce urmeaza. Daca vi se pare cam abstract ceea ce va spun, am sa v-o dau exemplu pe prietena unei prietene care s-a impiedicat grav pe scarile de la Primarie, cind era la brat cu cel care urma sa-i devina sot peste 10 minute. Impulsiv si mal élevé ca niciodata, el i-a spus: „Ridica-te, fa, proasto!”. Evident, l-a parasit pe loc.

Despina Badescu

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle