Eterna rivalitate feminina cu care am crescut pare sa se transforme, in ziua de azi, intr-o solidarizare in masa. E acesta un fenomen prea bun ca sa fie real?
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2015/11/ioana-mare1.jpg)
Am crescut in era frenemy. Da, da, ai citit bine. In vremea cand eram doar o copila (si, mai tarziu, o adolescenta confuza), prietenia feminina avea mereu un aer de rivalitate. Daca stai sa te gandesti mai bine, probabil ca ai simtit si tu asta. Se intampla in perioada in care Laura si Donna din Twin Peaks erau, fara indoiala, prietene, dar aveau secrete una fata de cealalta si chiar isi furau iubitii. Ce sa mai zic de Brenda si Kelly, eternele prietene rivale din Beverly Hills 90210! Și, in acelasi fel, Mariah si Whitney isi imparteau tronul celui mai stralucitor star pop, dar zvonurile spuneau ca nu se suporta. Și toata paradigma asta culturala in care traiam arata necontenit la fel. Britney versus Christina Aguilera, Paris Hilton versus Nicole Richie… Niciodata nu am fost invatata ca doua femei pot sa fie pur si simplu prietene, solidare, fara concurenta intre ele si fara ascunzisuri. Nu stiu de ce lucrurile aratau astfel, dar cert este ca imaginea pe care am perceput-o eu spunea ca nu e loc de doua femei talentate sau frumoase sau inteligente sub soare. Trebuia sa existe una singura. Și, in virtutea acestei necesitati, felul in care intelegeam lucrurile imi arata ca, pentru doua femei, singura posibilitate de intimitate trebuie sa implice un soi de neincredere. Și, de acolo, pe cale de consecinta, rezultau conflicte neplacute si sumedenie de stereotipuri. Caci, in vreme ce baietii din serialele pe care le vedeam la TV traiau intr-o dulce fratie, fetele apareau drept usor isterice, dramatice, combative.
Lucrul acesta mi-a trecut prin cap cand am vazut cel mai recent videoclip al lui Taylor Swift, deja mult discutatul Bad Blood. Pentru ca, daca el pare sa plece tot de la o presupusa rivalitate feminina (cea dintre Swift si Katy Perry), ceea ce arata clipul e complet diferit fata de cum am inteles eu, ani de-a randul, ca ar trebui sa fie prieteniile intre femei. In clip, Swift (Catastrophe) are un conflict cu Arsyn (jucata de Selena Gomez) in urma caruia isi revine cu ajutorul unui anturaj alcatuit in intregime din staruri, fie ca sunt supermodele sau artiste pop (The Trinity – Hailee Steinfeld, Cut-Throat – Zendaya, Knockout – Karlie Kloss, Domino – Jessica Alba, The Crimson Curse – Hayley Williams, Destructa X – Ellie Goulding, Frostbyte – Lily Aldrige, Slay-Z – Gigi Hadid, Lucky Fiori – Lena Dunham, Dilemma – Serayah, Luna – Ellen Pompeo, Justice – Mariska Hargitay, Mother Chucker – Cara Delevingne, Homeslice – Martha Hunt si Headmistress – Cindy Crawford sunt prietenele care o antreneaza pe Catastrophe si o pregatesc pentru razbunare). Suna bizar si aglomerat, si chiar asa si este, doar ca este si interesant. Și relevant. Gandeste-te ca 20 de milioane de oameni au vazut clipul in prima zi de la lansare.
Sigur, poti sa zici ca e doar un clip si ca asta nu inseamna mare lucru. Dar gandeste-te daca ai avut astfel de modele cand ai crescut. Eu la asta ma gandesc si imi dau seama ca peisajul pop actual este populat de o multime de fete care par sa incerce (cel putin) sa faca lumea mai buna, promovand o interactiune sanatoasa intre… toate fetele. Știu, stiu, vei zice ca acesta este ultimul lucru care ne lipsea. Dar daca este? Taylor Swift e, pana la urma, una dintre cele mai influente persoane care traiesc in zilele noastre. Da, nu este ea cea care ia decizii privind securitatea planetei sau inarmarea nucleara, dar fenomenul pe care l-a creat inseamna ceva. Dupa cum o analiza publicatia The Guardian, Swift este adorata de criticii de muzica, de adolescente, de intelectuale feministe si, practic, de intreaga umanitate. Asta, spun jurnalistii, pentru ca, spre deosebire de Beyoncé, cu stilul ei de conducatoare absoluta a lumii, sau de Nicki Minaj, similara unui personaj de banda desenata, Swift este pur si simplu reala. Sau, dupa cum a denumit-o Tavi Gevinson, Swift este „BFF cu intreaga planeta.
Tocmai imaginea aceasta a prietenei ideale si a amicitiei neconditionate o face pe Swift, altfel o persoana talentata si cu un look spectaculos, ca orice alt pop star, cu adevarat semnificativa. Mesajele pe care le transmite in piesele ei recente, de tipul „fetelor, ne putem descurca si singure, sunt auzite, apreciate si urmate de o intreaga pleiada de adolescente care au nevoie de astfel de incurajari.
Iar partea cea mai buna este ca, in toata aceasta afacere, nu este vorba doar despre ea. Pentru ca in jurul ei are loc, chiar in acest moment, un adevarat fenomen. Lena Dunham, Lorde sau Tavi Gevinson sunt doar cateva dintre celelalte foarte tinere si foarte influente femei care au decis ca a venit vremea sa transmita un mesaj coerent adolescentelor din toata lumea. Dunham, creatoarea serialului HBO Girls, este, poate, cea mai revolutionara dintre ele. Ea este cea care a decis sa portretizeze, cu cativa ani in urma, felul in care traiesc fetele din ziua de astazi. Sa dea pe fata problemele lor, sa le asume si sa le si rezolve, daca este posibil. Daca, in Sex and The City (ah, cu o vesnicie in urma!), am avut parte, ca model cultural, de discutii simpatice la cafea si de haine fabuloase, Girls ne arata, de cativa ani buni, o varianta mult mai realista si mai provocatoare a prieteniei feminine. Dincolo de conflictele pe care Dunham nu se fereste defel sa le disece, vin rezolvarile lor, adesea neplacute, uneori firesti, dar cu care oricine poate empatiza. Fetele din serialul ei sunt tinere, sunt prietene, au probleme si uneori nici macar nu par sa se placa prea mult, dar au un soi de sinceritate si lejeritate in a-si pune pe masa problemele pe care generatia mea nu le-a experimentat. Și pe care eu insami le-am privit cu uimire, sezoane la rand, gandindu-ma ca astfel de relatii televizate m-ar fi ajutat mai mult, in dezvoltarea mea ca tanara femeie, decat eternele suse si barfe ale vremurilor noastre. Sigur, Girls nu este un serial puternic doar din acest motiv. Dar motivele pentru care e acum un hit vin din acelasi loc: din faptul ca Dunham nu se fereste nici o clipa sa arate ca fetele reale au o multime de probleme. Nuditatea ei de pe ecran (numita de unii excesiva) este doar un semn ca timpurile s-au schimbat si, in mare parte si datorita ei, putem accepta azi mai usor trupuri care nu sunt neaparat considerate perfecte dupa standardele (dubioase) de frumusete ale zilelor noastre. Conflictele ei cu parintii sau prietenele din serial sunt, si ele, cat se poate de credibile. Iar credinta ei in egalitate, pusa acolo uneori sub forma unor invataminte la modul cel mai literal, vorbeste despre confortul in a nu fi perfecte si despre acceptare.
In aceeasi gasca cu Swift si Dunham se inscrie si Lorde, senzatia pop in varsta de doar 18 ani care, cu doi ani in urma, devenea cea mai tanara artista solo care spargea topurile si ajungea, cu single-ul Royals, pe locul intai al Billboard Hot 100 din 1987 incoace. Sigur, muzica ei este relevanta, dar ce e cu adevarat important e atitudinea sa. Vederile ei asupra culturii pop din care face parte o diferentiaza de alte staruri, iar faptul ca se identifica drept feminista o face, pentru tinerele ei fane, un model de urmat. Și, chiar daca, la un moment dat, a existat o neintelegere intre ea si Swift (Lorde declarand ca Swift este „prea nepatata ca sa reprezinte un model), relatia dintre ele a evoluat, Lorde cerandu-si scuze si cele doua intalnindu-se sa discute… despre ce discuta intre ele oricare doua fete tinere.
In acelasi prim rand de fete care schimba mentalitati – si dezbat felurile in care poti fi, astazi, o tanara fata – se afla si Tavi Gevinson. Sigur ti-o amintesti pe bloggerita celebra in varsta de 12 ani invitata la toate marile prezentari de moda. Intre timp, lucrurile s-au schimbat, iar Tavi este astazi o vedeta, dar intr-un alt sens. La 19 ani, Tavi este editoarea unei reviste, actrita ocazionala si, uneori, si interpreta. Dar munca ei cea mai relevanta este cea la publicatia Rookie, pe care a fondat-o si care este o platforma pentru adolescente in cadrul careia acestea pot sa vorbeasca despre vietile si experientele lor, sa puna intrebari, sa se exprime si sa dezbata. Sau, asa cum a spus Tavi Gevinson in mai multe randuri, este un loc unde tinerele pot sa isi defineasca ce inseamna sa fie fete in lumea de astazi.
De fapt, ceea ce fac toate aceste fete este chiar acest lucru. Ele isi definesc locul in lume, schimband si lumea cu fiecare piesa, episod sau text pe care le fac publice. Da, poate ca felul in care fac ele asta nu este neaparat cel cu care ne-am obisnuit. Și, uneori, chiar discursurile lor par problematice. Lui Swift, care s-a declarat recent feminista si care, de atunci, a facut pasi mari in a asimila si a transmite o egalitate in care crede, i se reproseaza deseori ca are un discurs mult prea relaxat si prea incluziv, sau chiar superficial, facut anume ca sa dea bine pe Instagram. Totusi, ea este cea care propune un clip de actiune in care aduna o multime de femei celebre performand impreuna ca un soi de armata, in vreme ce industria filmului, ca sa dau doar un exemplu, se fereste sa isi bazeze peliculele pe personaje exclusiv feminine. Iar faptul ca Swift ajunge sa miste mase uriase de oameni arata ca, in fapt, este loc sub soare pentru astfel de eroine (si prietene) moderne. Iar daca lui Dunham i se reproseaza ca uneori este iresponsabila cu glumele ei (unele, intens dezbatute, despre comunitatea evreiasca au starnit, mai recent, critici), greselile de PR pe care le face reusesc, totusi, sa nu stirbeasca cu nimic influenta serialului pe care l-a creat. Și nici a dezbaterilor publice pe care le lanseaza pe teme variate care privesc femeile, de la accesul la avorturi la standardele de frumusete la care ne raportam. Asta in vreme ce Lorde, care a facut acum ceva timp o multime de declaratii critice la adresa altor femei din industria pop, isi ia cuvintele inapoi si isi asuma o identitate in formare la care se pot raporta multe alte fete de varsta ei. „Da, sunt o fata tanara, dar iau singura, in fiecare zi, cele mai bune decizii pentru mine. #stayeducated este un tweet recent al artistei.
Ce e, deci, fascinant la legaturile dintre aceste tinere celebre si influente, dincolo de felul in care se inspira una pe cealalta, este prietenia lor – una reala si care pare sa le includa si pe fanele lor. Și mai e ceva: toate sunt tinere care au crescut sub ochii publicului, care le-au permis tuturor sa le observe slabiciunile si momentele de vulnerabilitate, chiar si declaratiile nepotrivite. Da, facem greseli, par sa spuna ele, dar crestem si greselile sunt parte din formarea noastra. Și, in toate aceste vieti publice, este vizibila solidaritatea pe care o afiseaza ele pentru alte femei. La fel de evidenta este lupta lor comuna impotriva misoginiei din industriile in care activeaza si din lume, in general. Și atitudinea lor increzatoare – pentru ca toate, mai cu seama acum, cand le observam crescand sub ochii nostri, ne dau senzatia unor tinere femei independente si temerare. Swift, Lorde, Gevinson, Dunham (dar si Grimes, Jennifer Lawrence, Miley Cyrus, Emma Watson) nu se tem sa se arate asa cum sunt, sa nu se supuna standardelor industriei si sa isi croiasca drumuri acolo unde, cu 10-15 ani in urma, nu se afla nimic. In felul acesta poate ca ele sunt cum zicea Dunham in episodul introductiv al seriei ei, vocile unei generatii.