Etichete negative pe care ți le pune partenerul atunci când începi să pui limite în cuplu

Noul tău comportament în care pui limite nu e foarte bine primit în cuplu. Uneori acționezi sănătos, alteori este un mod de reacție ce are efect invers celui dorit.

O lungă perioadă de timp maniera în care tu făceai față era capitularea. Din teama de a nu fi criticată, judecată, respinsă, deoarece voiai să păstrezi liniștea și să eviți conflictele… tăceai. Dar nu doar tăcerea era unica variantă de reacție, ci acceptai ceea ce ți se propunea, chiar dacă pentru tine nu era ok, iar nevoile tale emoționale nu erau împlinite. Nu cereai, nu puneai limite.

Dar la un moment dat ai constatat că acest mod de a face față nu-ți servește deloc, că are mai multe costuri decât beneficii. Și, treptat, ai început să schimbi cum procedezi în situațiile când complianța prelua controlul. Dificultatea ori provocarea nu a fost doar pentru tine, ci și pentru cei din jur, în cazul de față partenerul de cuplu.

El nu trebuia să negocieze cu tine o soluție comună, nu trebuia să se gândească la ce-ți dorești sau ce îți place din moment ce din start erai de acord cu el în orice privință. Iar acum pleasing-ul care a făcut lucrurile mai ușoare pentru partener nu mai există sau apare foarte rar. Și reactivitatea partenerului e precum cea a unui copil care nu mai primește prăjitura când vrea, de câte ori vrea.

Agresivă

Iar aici e important să faci un pas în spate și să-ți analizezi comportamentul cu atenție, limpede, fără scuze. Căci se poate ca uneori să te duci la polul opus capitulării, și anume într-o instanță de luptă. Dacă nu ai știut să zici nu, să îți spui punctul de vedere acum să te exprimi într-o manieră care atacă. Te-a rănit, îl rănești. Ori tăcerea din trecut să fie acum înlocuită de o explozie de furie care nu este exprimată nici pe departe într-o manieră sănătoasă. Ai dreptul la toate emoțiile tale, dar să-ți pulverizezi verbal partenerul atunci când ceva te-a deranjat nu transmite corect mesajul.

Egoistă

Și aici putem discuta despre extreme. Cea în care pentru partener e inconfortabil să nu mai fie el pe primul loc, să nu conteze doar nevoile, dorințele, alegerile lui, ci și ale tale. Iar dacă te introduci și pe tine în ecuație să catalogheze greșit asta drept egoism. Poate apărea și lupta pentru putere? Nu e deloc exclus. Un fel de nevoile cui contează, ale cui sunt mai importante, cine deține controlul. Dar lupta pentru supremație nu este sănătoasă și nici nu vă ajută cuplul, ce contează e armonizarea ambelor seturi de nevoi. Extrema? Aceea în care spui că te-ai neglijat pe tine mult prea multă vreme, iar acum e cazul ca lucrurile să se schimbe. Și se schimbă în maniera în care când pui limita te uiți doar la tine, nu și la partenerul tău.

Exagerată

Aceasta poate fi din start o invalidare a emoțiilor și a nevoilor tale emoționale, o anulare a lor, o modalitate de manipulare prin care să nu mai ceri pe viitor. Partenerul își dorește zona de confort în care se simțea foarte bine, normalitatea cu care a fost obișnuit atâta timp. Pe de altă parte, e important de evaluat dacă este rezonabil ceea ce ceri, standardele sunt realiste.