Cat dureaza dragostea?

Cum iubim la 16 ani? Dar la 20, 30 sau 50? E clar, nu la fel. Dragostea urmeaza, odata cu noi, aceleasi etape ca si viata noastra. Incursiune sentimentala printre varstele iubirii...

Cat dureaza dragostea?

In camera mea, dadeam drumul la muzica tare – pe vremea aia ascultam mult Pulp –, ma tranteam pe pat cu ochii-nchisi, luam perna-n brate si ramaneam dusa pe ganduri. Gandurile mele zburau aiurea, de la meditatiile la economie care tocmai urmau, la meditatiile la sex care abia se incheiasera. Pe corp purtam inca urmele mainilor lui A. si pielea ma ardea acolo unde zabovisera prea mult buzele lui. Inchideam ochii strangand perna in brate si-mi aminteam amanuntele noptii trecute, cand aproape ca ma desprinsesem de mine insami si de „cele lumesti' – cum le-ar fi numit probabil tata.

Cand stateam impreuna cu A., intinsi pe spate, pe jumatate dezbracati, pe salteaua cu gloduri din came­ra inghetata, privind tavanul din care spanzura un bec chior deasupra noastra, totul disparea din jur, de parca nici n-ar fi fost vreodata inventat. Nu existau scoli, parinti, meditatii si profesori, nici macar bac-ul si facultatea care se apro­piau nu prezentau vreo importanta, era numai voluptatea clipei prezente care ne coplesea si ne facea sa ne inaltam deasupra tuturor acestor lucruri. Asa ca, atunci cand ajungeam acasa, dis-de-dimineata, cu parul in dezordine si hainele brambura, de parca ar fi trebuit sa stie tot blocul, toti vecinii, lumea-ntreaga, ca ma iubeam pentru prima data-n via­ta intr-o garsoniera parasita, nu-mi mai pasa de absolut nimic. Iar nepasarea mea totala il facea pe tata sa-si ia capul in maini, fra­man­tandu-si tamplele deasupra cartilor sale si pe mama sa lacrimeze deasupra oalei, in buca­tarie.

La 18 ani, lumea incepe si se sfarseste o data cu dragostea. Nu conteaza decat clipa prezenta si sexul e cea mai tare chestie care s-a inventat vreodata. Vrei sa fugi departe de lumea dezlantuita si-ti imaginezi ca o nunta cool trebuie musai facuta intr-o manastire din varf de munte, cu rochie de in si flori de camp in par. Atat si nimic mai mult… Orice si oricine ar patrunde in acest spatiu sacru ar fi o blasfemie, un kitsch monstruos. si lumea se sfarseste intr-adevar o data cu dragostea, atunci cand iubitul e zarit – banal si previzibil – de mana cu alta la film. Peste numai cativa ani, o data ce in viata ta si-a facut aparitia notiunea de „job', primul semn al unei existente de „om serios', lucrurile se schimba din nou, dramatic.

La douazeci si ceva de ani, am avut enorm de multe discutii cu iubitul meu despre tapet, mobila de bucatarie, masini de spalat, modele de gresie. Mi-am petrecut ore in sir in magazine, impreuna cu cel pe care destinul mi-l harazise a fi „alesul', incercand sa ajungem la un acord in privinta designului de camera de bebe, dupa ce mai inainte reusiseram aproape sa ne despartim din pricina culorii invitatiilor pentru nunta. Am creat drame din spalatul vaselor si adevarate tragedii din schimbatul pampersilor. Am facut promisiuni, liste de cumparaturi („Nu uita, iubitule, ca nu mai avem detergent!'), am completat cereri de credite, am semnat contracte, am selectat bone, am privit la televizor, am aprins lumanari parfumate si am visat la vacante in doi, pe insule insorite.

De la o varsta anume, unu plus unu nu mai fac doar doi. Cuplul vine la pachet, la oferta speciala, cu „viata adevarata'. Parintii inca ne bat la cap sa ne casatorim. Bunicii asteapta nepoti. sefii asteapta rezultate. Copiii asteapta jucarii. Timpul trece ametitor, se deruleaza in­inte in ritmul lui implacabil. Dragostea e pe undeva prin toate astea, incearca sa se strecoare cumva in acest cocktail dement si asurzitor de cerinte, trebuinte si tendinte. Dar e numai o mica parte… Probabil partea cea mai buna, dar cine poate sti cu adevarat?

Am auzit ca la maturitate lucrurile s-ar schimba din nou. Se pare ca se mai „cumintesc'; evolu­eaza intr-o prietenie blanda si tandra, care tra­dea­za un fel de liniste interioara, de si­guranta tihnita. Parintii mei se inteleg din priviri. Nu se giugiulesc precum porumbeii, dar se tachineaza cu un fel de iro­nie calda. Au un munte de amintiri ca­re ii leaga si cred ca nu-si imagineaza via­ta unul fara altul.

Alti parinti, in schimb, incep sa di­vor­teze. De obicei – din nou banal si previ­zibil –, la mijloc este o Ea, mai tanara. Daca scormonim mai adanc, gasim in cele din urma frica lui de ba­tranete; e ultima izbucnire a unei tinereti pierdute, o amagire care uneori reuseste sa se materiali­zeze cumva. Criza de la 50 de ani e pe bune, nu e doar un fel de bau-bau inspaimintator din povesti! Se fac si se desfac familii, se impart co­pii, case, masini si se iau lucrurile de la capat, cu altcineva, pentru ca inca se mai poate. Pentru ca, se pare, inca nu-i prea tarziu sa te indra­gostesti, sa te emotionezi ca un pusti de liceu si sa speri ca de data asta chiar va fi pentru totdeauna, ca ai gasit intr-adevar acel „suflet pereche' despre care iti faceai vise in adoles­centa, pe acel cineva alaturi de care o sa imbatranesti. Untill death do us part…

Din cand in cand, ma mai duc in vizita la bunici. Bunicii mei, care sunt casatoriti de peste 50 de ani, cred ca dragostea vine o singura data in viata si atunci e pentru totdeauna. La ei, cel putin, asa a fost. S-au cunoscut la promenada cu bicicleta, pe faleza Dunarii, cand n-aveau nici optsprezece ani, si de atunci au ramas impreuna. Aproape o viata de om… Acum trebaluiesc impreuna prin casa, incetisor, tarsaindu-si papucii, vorbind despre stranepoti, despre vreme, depanand amintiri intr-o atmo­sfera incremenita, in care se aude, din cand in cand, ora exacta la radioul vechi din bucatarie. Au tabieturile lor induiosatoare, construite in jumatate de secol de trait impreuna, si nu le-ar schimba pentru nimic in lume. El inca ii spune ca e cea mai frumoasa femeie, iar ea, in schimb, il cicaleste cu drag, pentru ca nu se imbraca destul de gros. Bunicii mei cred ca Dumnezeu iti harazeste pe cineva si mai departe depinde de tine. Ca o data ce ti-ai ales „crucea', trebuie sa o porti pana la capat. Noi credem ca divortul e ca un fel de aspirina. Te scapa de dureri de cap.

Dragostea vine (precum postasul) intotdeauna de (cel putin) doua ori. Uneori, poate veni si pe Internet si nu e nevoie nici macar sa ii vezi chipul. Dureaza un episod, doua, trei sau pentru toata viata, ca in povestile cu zane…

Arhiva Revistei ELLE

Foto: Happy couple in love posing outdoor from Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle