Ce am învățat de la elevii din București despre educația sexuală

Elevii din București au participat la o dezbatere pe tema educației sexuale în școli, după vizionarea filmului 120 BPM, la cinematograful Elvira Popescu.

Ce am învățat de la elevii din București despre educația sexuală

Vinerea trecută, la cinematograful Elvira Popescu, mai mulți elevi din diferite licee din București au participat la o dezbatere pe tema educației sexuale în școli. Inițial, au început prin vizionarea filmului 120 de Bătăi pe Minut, regizat de Robin Campillo (al cărui interviu l-ai putut citi și în ediția de Decembrie a revistei ELLE). Filmul tratează perioada anilor 90 și a mișcării Act Up, care ducea lupta cu virusul HIV și boala Sida în Franța. Drama tinerilor homosexuali de la vremea respectivă este portretizată necenzurat în filmul care a câștigat Grand Prix-ul în 2017 la Festivalul de la Cannes. Iar dacă nu ai apucat încă să-l vezi, îți recomand sincer să faci asta.

În orice caz, trecând la dezbatere, aceasta a fost moderată de către psihosociologul Vintilă Mihăilescu, cadre didactice, psihologi, medici și un reprezentant al asociației ACCEPT. Mi s-a părut extrem de benefic faptul că au ales și un elev al clasei a 11-a, care să vorbească în numele generației sale. Nu știu exact dacă s-a întâmplat asta, întrucât acesta părea să susțină ideea, însă comentariile celorlalți elevi din jurul meu cam lăsau de dorit.

Practic, dezbaterea era extrem de simplă: avem sau nu nevoie de educație sexuală în școli? Unanim s-a stabilit că da – eu nu văd o reală dezbatere în acest sens. După părerea mea, e o întrebare retorică, dar, bineînțeles, în România mai e loc de dezbateri. Știai că suntem printre singurele șase țări ale Uniunii Europene care nu include această materie în programă? La ce te și așteptai? În orice caz, s-a vorbit mult și nu știu exact cât au înțeles și cu ce au rămas elevii de liceu din toată zarva – pentru că, da, fiecare vorbea după cum îl tăia capul. În spatele meu se purtau comentariile elevilor șmecheri', care evident că nu au nevoie de o astfel de educației, căci e limpede că știu ei mai bine cum stă treaba cu sexul. O domnișoară de vreo 17-18 ani spune răzând: Mie îmi place când ne dau prezervative gratis.' Doamne-ajută, mă gândesc, că măcar au simțul… protecției. În același timp, un ins din aceeași gașcă purta conversații extrem de fascinante la telefon. Da. Asta în timpul în care doamna psiholog vorbea singură la microfon, fiindcă, din nou, pe cine interesează ce are o astfel de persoană să-i învețe pe legendarii Prometei' despre tainele sexului. Interesant este că deranja pe toată lumea dar nimeni nu a avut curajul' să-i spună tânărului că este lipsit de respect.

S-a pus problema ratei extrem de ridicate de graviditate în rândul adolescentelor. De fapt, cea mai mare din Europa. Iată, suntem și noi fruntași la ceva. Ce să zic. Dar stai, că zeii din spate găsesc și acestui fapt o cauză: Păi da, că avem prea mulți țigani, ăia fac copii!' Acum că am găsit și țapul ispășitor iar toate problemele noastre în țară s-au rezolvat, eu zic că nu mai are sens să ne alarmăm. Jalnic. Tu îți dai seama că ăsta e modul în care ne creștem copiii? E mizerie? Țiganii sunt de vină! E sărăcie? Țiganii sunt de vină! Se fură? Există corupție? Bolile cu transmitere sexuală și mamele adolescentine sunt în floare? Țara se duce de râpă? Totul e din cauza țiganilor!' Știi de câte ori am auzit aceste lucruri cât timp am fost și eu adolescentă? Ne luăm de o minoritate, care, cu bune și cu rele, face parte din societatea noastră. Și în loc să o susținem, să o educăm și să o integrăm, o stigmatizăm, o izolăm și apoi o ținem drept vinovată pentru toate necazurile care ni se întămplă. Iar generația nouă, gândește la fel.

Una dintre profesoarele din sală ia microfonul și explică dumneaei cum educația sexuală nu ar trebuie să fie chiar o materie obligatorie. Ci, mai degrabă, opțională ca religia'. Pentru că nu poți educa copilul altuia dacă părintele nu este de acord cu asta. Mi-a plăcut răspunsul unuia dintre moderatori care explica faptul că nu poți consulta fiecare părinte în legătură cu ce să învețe copilul la școală și ce nu. Iar, de cele mai multe ori, părinții nu sunt în măsură – și îmi asum când spun asta – să decidă ce învață copilul la școală și ce nu. Cum ar fi fost părinții mei să nu fie de acord cu matematica? Că așa consideră ei de cuviință. Cu toate că la vremea aceea probabil i-aș fi văzut ca pe Dumnezeu care mi-a ascultat rugăciunile. Dar, iată, nu s-a întâmplat. Ce-ar mai fi fost?

În contextul părinților, a primit și o reprezentantă a acestora în sală, dreptul la replică. Nu am înțeles ce a vrut să zică, și cred că elevii și mai puțin, dar avea intenții bune cu discuția despre BTS-uri. Apoi, s-a ridică o elevă și explică ea despre spiritul civic și cum s-a pus ea să învețe singură, să facă voluntariate și că să nu mai stea nimeni să se plângă ci să pună mâna să se autoeduce. N-am nimic împotriva inițiativelor de genul ăsta – ba din contră! -, și o felicit sincer pe domnișoară, dar asta nu exclude nicicum faptul că avem nevoie de educație în școli. Adică, după sistemul ăsta, am putea la fel de bine să ne lipsim de școli și să învățăm totul pe cont propriu. Thats not the point!

Însă, ce mi-a rămas mie din tot haos-ul de acolo, a fost o idee venită pe la sfârșit, când, presați de timp, dezbaterea trebuia să se apropie de final: avem, într-adevăr în România, profesori apți care să le vorbească elevilor despre educația sexuală așa cum trebuie și pe înțelesul lor? Uite, sincer, ăsta e un lucru la care nu m-am gândit prea mult și care nu apare în majoritatea discuțiilor. A vorbi unui tănăr pe limba lui – nu tehnic, nu în limbaj strict medicalo-științific, nu cu exemple extraterestre, ci simplu, pe înțelesul lui. Avem oare profesori care să poată să fie destul de deschiși la minte, destul de la curent cu tot ce se întămplă, încât pe de-o parte, să câștige încrederea și respectul elevilor și pe de cealaltă parte să fie în stare să le transmită niște informații corecte, necenzurate și să poată răspunde la orice fel de întrebări, fără perdea și fără această rușine', oare? Dar poate vom trăi și alte dezbateri pe această temă și vom implementa această materie în programă. Pentru că în secolul 21 este strigător la cer că trebuie să mai dezbatem acest lucru. Punct.

Până atunci, iată, există platforme online pe care tinerii le pot accesa oricând: Fundația Tineri pentru Tineri și Sexul vs. Barza.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle