Carpe Diem!

Ti-ai programat vacantele pentru tot restul anului? Prietenii tai stau la coada ca sa te vada? Atunci poate ca e timpul sa renunti la planificari si sa te bucuri un pic de neprevazut!

In urma cu o saptamina, am pierdut ci­te­va ore bune incercind sa stabilesc o in­tilnire cu sase bune prietene, foste colege de facultate, ca sa iesim impreuna undeva, in amintirea „vremurilor de alta­data”. Nimic mai usor, nu-i asa? Misiune imposibila, va voi raspunde eu! Au fost necesare 23 de e-mail-uri, negocieri peste negocieri, stabilirea a noua intilniri, aminari si, in final, se pare ca ne vom vedea… peste alte trei saptamini.

Dar pot sa pun pariu si pe ultimul leu din buzunar ca, in ultima clipa, doua dintre ele vor trimite sms-uri prin care vor anunta, printre mii de scuze si bezele, ca nu mai pot ajunge: sedinta neasteptata, cearta cu iubitul, unghie rupta sau aparitia unui nou biletel prezidential… Motive intemeiate, desigur! (si, daca e sa dublez miza, pariez ca timp de doua ore le vom birfi consistent pe cele absente! Bineinteles, cu toata savoarea si delicatetea de care sin­tem capabile noi, fetele!)

Totusi, in anii studentiei, planificarea unei astfel de intilniri ar fi durat maximum zece minute, incluzind aici alegerea locului si a unei tinute „mortale”. Dar iata-ma dupa cinci ani, angajata la ELLE, maritata si… rusinata sa recunosc ca viata mea sociala este total lipsita de spontaneitate. Asadar, cum de s-a ajuns aici?!

Raluca, buna mea prietena si avocata de succes, mi-a furnizat primul si cel mai plauzibil motiv: o cariera promitatoare si un serviciu solicitant inseamna mai mult timp petrecut la birou si, prin urmare, mai putine intilniri cu prietenii. (La capitolul asta, ea este o campioana, plecind adeseori de la serviciu la orele la care altii incep o noua zi de lucru!) Daca Raluca este me­reu sub presiunea semnarii contractelor, eu mi-am innebunit prietenele cu perioa­dele de dead-line (adica sap­taminile in care trebuie sa finalizam si sa predam re­vista la tipografie) si in care: nu ies la masa si in baruri, nu dau mail-uri prietenilor si refuz orice sedinta de shopping, oricit de rapida ar fi.

Pe linga asta, am observat ca, pe ma­sura ce inaintam in virsta, prietenii nostri iau distanta (la propriu!). Delia, prietena mea din liceu, locuieste acum la Berlin; Ileana, amica mea din facultate, s-a mutat la Lyon. Vorbim la telefon, ne scriem mail-uri, ne planificam intilnirile cu luni si luni inainte si ne vedem… de maximum trei ori pe an.

Tot la capitolul „testate pe propria piele” trebuie sa adaug si obsesia de a-ti organiza viata cu mult timp in avans, in domenii in ca­re spontaneitatea ar trebui sa fie (si sa ra­mina!) suverana. Pledez „vinovat” si la a­cest cap de acuzare: mi-am planificat deja schimbarea locuintei pentru virsta de 30, primul bebelus la 31 si al doilea la 33. (Nici nu vreau sa ma gindesc ce panicata as putea fi daca lucrurile se vor intimpla altfel!)

Ba mai mult, am remarcat aparitia unui nou fenomen: „sa te dai ocupata” in fata prietenelor a devenit o chestiune de onoa­re. O agenda plina inseamna ca esti populara, mondena, o adevarata „party animal”. O agenda goala = „tocilara clasei”. Ca sa-mi sustin rationamentul, am facut un mic experiment: cind Alina, o alta buna prietena care sufera de acelasi sindrom al „vietii sociale lipsite de spontaneitate”, mi-a trimis un e-mail in care imi sugera sa ne intilnim: a) la cina, peste opt zile sau b) la cafea, simbata la ora trei, i-am raspuns pe loc: „Ce-ai zice de vineri sau simbata seara?”. Practic, mail-ul meu insemna ca sint (disperat de) disponibila in ambele seri ale week-end-ului. Adica, la „orele de maxima audienta”, cum le numeste Alina. Iar ca sa inrautatesc si mai mult lucrurile, am adaugat: „Sau poate ai timp in seara asta?”.

Reactia ei a fost pe masura provocarii mele: in citeva secunde m-a sunat ca sa se asigure ca sint OK. M-am certat cu Ale­xandru? Am probleme la revista? Sint bolnava? Deprimata? O asigur ca a fost o gluma si ca n-am timp sa ne vedem decit peste opt zile. (Cum altfel?! Doar sint o persoana ocupata!)

Mi-e greu sa precizez de unde vine aceasta nevoie de a avea vieti sociale atit de meticulos si de istovitor planificate, dar cred ca are o oarecare legatura cu dorinta noastra de a ne simti tinere, dorite, „in mijlocul actiunii” si mereu cautate de prieteni. La urma urmei, atunci cind vrem sa fim rautacioase cu cineva, e suficient sa folosim o remarca de genul „nu iese prea mult!” si persoana in cauza este practic anulata din punct de vedere social.

Spre deosebire de noi, barbatii au o abordare cu totul diferita. Prin comparatie cu mine, sotul meu este un adevarat „maestru al spontaneitatii”. Pentru el, nu e nici o problema daca un prieten ne face o vizita neastepta sau daca il anunt joi seara ca in week-end mergem la un picnic. Pro­testeaza doar la petrecerile mondene („ce sa caut eu acolo?!”) si la sedintele de shopping (uraste mall-urile!). In plus, ma tachineaza pe motiv ca: „intotdeauna ne vedem cu prietenii tai”. Ceea ce nu e total neintemeiat, avind in vedere ca eu sint cea care organizeaza viata sociala a cuplului si ca, in rarele ocazii cind isi suna prietenii ca sa iasa la o bere, acestia au deja ceva in program (evident, planificat de catre prietenele lor!).

De aceea, cred ca este necesar sa ai o mica rezerva de „prieteni spontani”, pentru acele momente in care isteria planificarilor atinge cote alarmante. De exemplu, Bog­dan (prieten comun de-al meu si de-al sotului meu) are intotdeauna chef „sa bem ceva”, nu pretexteaza niciodata ca e cu masina (se deplaseaza cu bicicleta, pe motiv ca transportul in comun nu-i confera spontaneitatea de care are nevoie) si poarta intotdeauna cu sine un aparat de fotografiat (pentru ca, deloc presat de timp, pozeaza intotdeauna lucrurile interesante care ii ies in cale). Pe de alta parte, am mai observat ca numarul prietenilor spontani se poate mari neasteptat si in cazul in care fac rost de invitatii la o petrecere exclusivista sau de bilete la premiera unui film mult asteptat (trebuie sa recunosc ca atunci si eu devin un pic mai spontana!).

Totusi, ma surprind revoltindu-ma copilareste impotriva unor evenimente care chiar necesita o planificare cu multe luni in avans. Alta nunta la vara?! Uff! O mare reuniune in familie de Paste? Plictisitor! Apoi imi notez constiincioasa evenimentul in agenda si incep sa ma gindesc la o posibila tinuta. (Caci poti fi lipsita de chef, dar niciodata imbracata prost!)

Asadar, e momentul sa readucem un pic de spontaneitate in vietile noastre, atit de ocupate si de planificate. E timpul sa raspundem raspicat: „Da, sint libera diseara!”. Sin­gurele exceptii ramin, desigur, intilnirile, la care regulile de disponibilitate se aplica in continuare. Adica, oricit de mult ti-ai dori sa-l vezi in seara asta, nu strica sa pari un pic ocupata! E un truc care functioneaza intotdeauna! si nu-i declara niciodata dupa prima intilnire, absolut spontan, dragostea ta! S-ar putea sa-l puna pe fuga!

Depasind capitolul „spontaneitate & relatii”, n-ar strica sa tragem un pic cu ochiul si la celebritati. Chiar daca vedetele nu sint intotdeauna un exemplu de urmat, cind vine vorba de spontaneitate, se pare ca au gasit solutia! Desi a devenit un cliseu ca agentii si purtatorii lor de cuvint sa anunte ca „au o agenda foarte incar­ca­ta”, cred ca e vorba mai mult de o tactica de marketing. Caci adesea citim despre dive care ajung la propriile petreceri dupa doua noaptea, despre vedeta X care a traversat Oceanul cu avionul personal, pentru un implant rapid de botox, sau despre Lindsay Lohan, care isi anuleaza interviurile, programate cu luni inainte, doar pentru ca e mahmura dupa o betie de pomina. Asa ca nu pot spune decit: „Nu-i frumos, da’ e sanatos!”. E clar ca vedetele au descoperit inaintea noastra ca spontaneitatea este esenta filozofiei rock’n’roll si condimentul cel mai placut al vietii. (si, in plus, le mentine staff-ul intr-o continua stare de alerta, ceea ce e vital pentru caracterele lor egocentriste!)

Prin urmare, in spiritul noului meu plan de viata (orice as face, nu pot sa ocolesc cuvintul asta!), am decis sa-mi anulez  toate intilnirile din seara asta (mii de scuze, fe­telor!) si sa-mi petrec seara acasa, uitindu-ma la un film vechi, cu personaje desuete si fra­ze memorabile. Cred ca, dintr-un astfel de film, mi-a ramas in minte o replica de oracol adolescentin, dar foarte potrivita pentru finalul acestui articol: „Viata trece repede. Daca nu te opresti din cind in cind sa te uiti un pic in jur, s-ar putea s-o pierzi!”.

Cu alte cuvinte, la naiba cu toate agendele! Doamnelor, e minunat sa traiti fara ele!

AI NEVOIE DE UN PIC DE SPONTANEITATE IN VIATA TA DACA:
1 …trimiti invitatii prietenilor pentru petrecerea ta de aniversare a 30 de ani, chiar daca tu abia ai implinit 28;
2 ...scrii liste in week-end cu „ce trebuie sa faci saptamina viitoare”;
3 ...ii ceri mamei tale sa te anunte cu trei saptamini inainte daca vrea sa-ti faca o vizita;
4 …propunerea de a te intilni la o cafea in maximum o ora iti provoaca un adevarat atac de panica;
5 …crezi ca oamenii care nu-si noteaza in agenda programul pentru luna urmatoare sint niste persoane iresponsabile.
 
Crina Alexe

Foto:Hepta

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle