Capcane mentale pe care să le eviți atunci când vrei să transformi recunoștința într-un obicei în cuplul sau familia ta

Ți se pare foarte important să îți manifești recunoștința sau gratitudinea, iar asta vrei să implementezi în familia ta. Unde greșești.

Recunoștința ți se pare extraordinar de importantă. Și ai dreptate, chiar este. Cu ajutorul ei îți exersezi empatia, te pui în papucii celuilalt ca și cum ai fi el, îl înțelegi mai bine sau cel puțin accepți ceea ce simte sau gândește. Recunoștința te aduce înapoi în realitate dacă așteptările formulate te duceau spre trecutul pe care îl regreți ori viitorul în legătură cu care simți anxietate sau în legătură cu care ai formulat niște obiective total nerealiste. Recunoștința te ajută să îl vezi pe cel de lângă tine, să nu îi mai minimizezi implicarea, efortul, reușitele, să nu te raportezi tu superior în raport cu el. Recunoștința aduce oamenii împreună, căci te simți bine când ești văzut și apreciat. Iar toate acestea vrei să le cultivi în familia ta. O intenție grozavă care se poate lovi de anumite impedimente.

Limbaj forțat

Ai făcut un soi de lecție de psihoeducație cu partenerul, cu copiii, toată lumea știe acum ce presupune recunoștința. Dar felul în care este exprimată uneori îi poate face pe oameni să se retragă emoțional, de-a dreptul să fugă de ea, ori dacă mesajul pozitiv le era adresat lor, pur și simplu să nu-l integreze. De ce? Deoarece limbajul folosit pentru exprimarea recunoștinței este ciudat, forțat, prea elevat ori cuvinte alese cu atât de multă grijă încât este nenatural. Sună într-un fel care e numit de tineri, pe bună dreptate, cringe. Iar dacă vrei să deprindă adolescenții obiceiul gratitudinii, este necesar să ai mare grijă cum ambalezi acest exercițiu psihologic.

Timpul de exprimare

O masă rotundă, unde vă așezați cu drag în familie și fiecare începe și împărtășește pentru ce este recunoscător în legătură cu familia sa, sau cu viața sa de zi cu zi separată de familie? Realizezi că va dura mult ca timp și componenta de drag va dispărea rapid. La fel și reuniunile destinate recunoștinței vor fi evitate cu grație. Cum ar fi ca exprimarea recunoștinței să dureze maxim 1 minut/persoană? Și să participe la acest exercițiu doar cine vrea, nu să devină tema obligatorie de familie care să nască resentimente?

Atenție la intruziune

Adică să îi ceri cât se poate de clar și de specific celuilalt detalii multe și intime în legătură cu motivul gratitudinii. Devii intruzivă, asta nu facilitează conectarea emoțională și nici comunicarea sau autodezvăluirea. Când o persoană intră cu bocancii în intimitatea ta, te forțează să zici mai mult decât îți este confortabil, ce îți vine să faci? Să te retragi. La fel, nu ghidezi tu direcția în care să meargă discursul celui dispus să spună pentru ce este recunoscător.

Nu este despre tine și un discurs elogios la adresa ta, ci despre pentru ce simte acea persoană să fie recunoscătoare, inclusiv că este sănătoasă, profesional e foarte bine, deci lucruri care nu au legătură cu tine. Dar pe care a vrut să le spună în prezența ta. Să îi dai temă să spună și pentru ce este recunoscător în legătură cu cuplul vostru devine o variantă de a-l forța sau chiar manipula.