Când ai o relație consideri că relațiile de prietenie nu mai sunt așa importante și le neglijezi? Cum această perspectivă se întoarce împotriva ta

Relațiile de prietenie sunt pe locul 2? Problema apare când relația ajunge să ocupe aproape tot spațiul disponibil.

Acum am o relație, nu mai am același timp pentru prieteni, îți poate părea o concluzie rezonabilă. Doar că e nesănătos nu când vorbim despre o reorganizare temporară a timpului, ci despre convingerea că, odată ce ai un partener, prieteniile devin de-a dreptul dispensabile. O relație de cuplu nu ar trebui să presupună renunțarea la celelalte relații importante din viața ta. Iar atunci când faci acest lucru, consecințele se pot vedea tocmai în relația pe care ai încercat să o protejezi.

Nu mai am nevoie de ceilalți

Uneori, în spatele neglijării prietenilor există o idee foarte seducătoare, aceea că partenerul ar trebui să fie persoana cu care faci totul. El este omul căruia îi povestești ce ți s-a întâmplat, cu care ieși, căruia îi ceri sfatul, cu care îți petreci weekendurile, de la care primești sprijin emoțional și lângă care te simți în siguranță. Da, toate acestea sunt firești. Devine însă problematic atunci când partenerul ajunge să fie singura ta sursă de conexiune emoțională, companie, validare și sprijin. Nicio relație nu poate și nu trebuie să răspundă tuturor nevoilor unei persoane. Prietenii, familia, colegii, comunitatea și activitățile personale oferă forme diferite de apartenență și intimitate. A avea o relație nu înseamnă că celelalte relații importante au devenit inutile.

Întregul tău univers

La început poate fi plăcut să faceți aproape totul împreună. Dar, în timp, izolarea socială poate produce efecte pe care nu le observi imediat. Dacă toate nevoile tale emoționale ajung să fie concentrate asupra partenerului, fiecare dezamăgire din relație poate deveni mai greu de tolerat. O ceartă nu mai este doar o ceartă, devine o amenințare la adresa întregului tău univers. Dacă el este singura persoană căreia îi povestești lucrurile importante, nu mai ai unde să te retragi emoțional atunci când sunteți în conflict. Dacă el este singurul cu care ieși, viața ta socială devine dependentă de disponibilitatea lui. Dacă el este singurul care te validează, distanțarea lui poate avea un impact disproporționat asupra stimei tale de sine. Cu cât lumea ta devine mai mică, cu atât relația ajunge să aibă o putere mai mare asupra stării tale de bine.

Prietenii ca plan B

Dacă ai lăsat toate celelalte relații să se stingă, este posibil ca exact atunci când ai cea mai mare nevoie de sprijin să descoperi că nu mai ai o rețea socială apropiată, pe care să te bazezi. Să te desparți, chiar și temporar, și să descoperi că ești singură. Să ai nevoie de un sfat, de o opinie imparțială, și să nu ai de la cine să îl obții. Prietenii pe care i-ai refuzat luni sau ani la rând pur și simplu nu mai sunt la curent cu viața ta sau de-a dreptul în viața ta. Unele relații nu mai pot fi reparate, altele da, dar nu întotdeauna pot fi reluate instantaneu de unde au rămas. De aceea, nu este util să te gândești la prieteni ca la o rezervă pe care o activezi atunci când relația de cuplu are probleme ori ești din nou singură. O prietenie are nevoie să fie întreținută și atunci când viața de cuplu merge bine.

Înțelegere exagerată

Este adevărat că prietenii pot înțelege că atunci când începi o relație ai mai puțin timp. Dar există o diferență între a avea mai puțin timp și a dispărea din relație. Dacă anulezi constant întâlnirile, răspunzi din ce în ce mai rar la mesaje, nu mai inițiezi niciodată contactul și apari doar atunci când ai nevoie de ceva, este posibil ca prietenii tăi să se simtă neglijați sau folosiți. Relațiile apropiate au nevoie de comportamente concrete care transmit că ceilalți sunt importanți pentru tine.