Celulele stem, o asigurare pentru viata

Cind mi-am dorit acest job la ELLE, eram si­gu­ra ca imi va placea, dar nu mi-am inchipuit nici o cli­pa cit de mult. Fiindca, pina sa stii, iti poti doar imagina: creme, farduri, parfumuri, cele mai noi si cele mai bune.

Auzisem de conferinte, lansari de marca (la ca­re participarea e „obligatorie', de parca ar obosi pe cineva) si de o arhiva internationala, impartita pe… cite rafturi?… dulapuri intregi! (Lumea revistelor e fascinanta, mai ales cind vorbesti din paradis!) Insa fabulosul, ceea ce insufleteste toate astea si te face sa te indragostesti e dat de oamenii pe care ii intilnesti.

Niciodata nu am crezut in coincidente, iar atunci cind, la finalul uneia din multele conferinte la care am participat, m-am „nimerit' in acelasi taxi cu o tinara doamna (Piata Victoriei fiindu-ne destinatie comuna), am stiut imediat ca povestile nu se vor opri odata cu ceasul taximetristului.

La momentul acela, materialul meu despre celule stem era in intregime documentat (sau, cel putin, asa credeam atunci), iar eu – un fel de mica enciclopedie ambulanta. Vizitasem laboratoarele de cercetare ale unei banci de celule stem din Grecia (din a carei colaborare cu un centru medical romanesc s-a nascut banca Stem-Health Unirea), vazusem pungutele cu singe placentar si butoaiele cu azot lichid (un fel de frigidere cilindrice, cu capac, unde se pastreaza celulele la -196 grade Celsius), invatasem citiva termeni me­dicali si puteam filozofa inclusiv despre pro­blemele de bioetica referitoare la subiect!

Un CASCO natural, cu garantie limitata
Stiam ca exista posibilitatea de a recolta celule stem din cordonul ombilical al nou-nascutului, de a le depozita intr-o banca, in ideea ca, daca (Doamne fereste) pateste pruncul ceva rau, salvarea se poate scoate de la „congelator'. Dar daca ti-ai imaginat vreodata ca e vorba de un panaceu universal, am o veste proasta: nu toate bolile se pot vindeca prin transplant cu celule stem. E adevarat ca acest gen de celule prezinta un tip deosebit de inteligenta (stiu singure unde sa se duca si in ce sa se diferentieze), insa ajutorul dat de ele are anumite limite.

O lista cu toate aceste afectiuni gasesti pe site-ul www.cordcenter.ro, la „boli tratate prin transplant cu celule hematopoietice'.

De exemplu, echipa de la Cord Blood Center tocmai sarbatoreste prima eliberare din Romania a unei grefe de singe placentar, mentionind totusi ca au existat in total 6 solicitari, din care doar una s-a dovedit compatibila! (Este celebrul caz al lui Vladut, un baiat de 6 ani, diagnosticat cu talasemie majora, o boala grava de singe. Pentru a-l salva, parintii au facut al doilea copil, pe Maria, care e din fericire compatibila cu fratiorul ei si care ii va dona celulele necesare ca sa tra­iasca. Intreaga poveste o gasesti pe elle.ro, precum si ce poti face pentru a-l ajuta pe Vladut.)

Apoi, mai exista si o limita de kilograme ale copilului, pina la care cantitatea de celule stem prelevate poate fi folosita. Asta e in functie de cit singe placentar recolteaza ginecologul si de numarul celulelor de aici. Dar in acest sens, specialistii se declara optimisti, intrucit experienta medicilor isi spune cuvintul, ei reusind din ce in ce mai des sa recolteze o cantitate de singe suficienta pentru o persoana de 80-90 de kilograme sau chiar mai mult. Desigur, exista si ipoteza ca in viitor sa se descopere o posibilitate de a stimula inmultirea celulelor deja conservate, pentru a putea fi folosite indiferent de greutatea si virsta individului.

Intr-adevar, procentul de succes sta inca sub semnul relativitatii (asteptam vesti bune de la Vladut), dar macar acesta nu este condamnat sa fie zero din start. Iar perceptia acestui procent de succes e diferita in functie de al cui e copilul. Fiindca, atunci cind e vorba de al tau… succesul prinde dimensiuni astronomice. E totul pentru tine!

Eu nu sunt mama, deci imi pot da cu pararea doar din afara situatiei. si vorbind obiectiv, sa ma intrebi daca o asemenea investitie financiara merita (cind ea presupune un mare efort), ti-as raspunde ferm: nu. si
ti-as si explica de ce. E pacat sa nu-i dai puiului un lapte praf de calitate, de exemplu, ca sa-i conservi celulele stem, in schimb. Probabilitatea de a se imbolnavi de la subnutritie e mult mai mare decit sa faca nu-stiu-ce forma de leucemie, care sa se nimereasca pe acea lista de boli tratabile prin transplant de celule stem. Am dreptate?

Chiar si specialistii de la Stem-Health Hellas, unde spu­neam ca am fost in Grecia, au fost de acord cu asta. Au admis pina si faptul ca gestul in sine – de a conserva celulele stem – este unul „destul de egoist'. Nu te-ai fi gindit la asta! si tine minte ca oamenii vorbeau in calitate de reprezentanti ai unei banci private. (Eu habar nu aveam ca exista asa ceva: banci private si banci publice.) Ziceau ca ideal ar fi sa trimitem celulele intr-o banca publica, de unde sa poate beneficia de ele oricine are nevoie si e compatibil. Se spune ca celulele de la un individ „se potrivesc' in medie la o mie (!!!) de cazuri. Asta da lume ideala! (Dl Nikolaidis, unul dintre reprezentantii grecilor, imi spunea ca ei si-au facut socoteala cam de cite mostre de celule stem ar avea nevoie in medie pentru a „asigura' toata populatia Greciei!)

Iar acum urmeaza acea propozitie care incepe cu „dar' si continua cu toate acele probleme care nu lasa lumea ideala sa de­vina una reala. Ai ghicit, e o chestiune de bani: dar cine sa plateasca? Donatorii de celule? Nu ar avea rost, din moment ce probabilitatea de a le folosi tot ei e atit de mica. Cei care au nevoie de celule? Nu ar acoperi costurile, intrucit acestia sint mult mai putini numeric. E logic intr-un fel, ca se nasc mult mai multi copilasi decit se imbol­navesc… Totusi, banci publice exista in lume (nu inca si la noi), pentru care plateste statul sau diferiti alti finantatori.

Filozofia nu se termina aici, caci aceste banci publice pastreaza doar 20% din celulele stem recoltate (cele mai calitative, sa zic asa), restul de 80% ajungind – unde crezi? – la gunoi! si aici ma opresc cu polemicile, iti mai spun doar de costuri, dupa care te las sa dezbati problema cu partenerul tau, cind o fi vorba de prunci si investitii in viitor.
 

Pret pe sansa la sanatate?
Discutabil, oricum. Dar sa vedem: pretul difera in functie de banca unde alegi sa conservi celulele stem. Sfatul meu este sa te documentezi atent, intreaba-ti prietenii de motivele optiunii lor, fiindca adesea recomandarile celor trecuti printr-o anumita experienta sint cele mai bune indicatoare.

Pentru recoltarea celulelor e nevoie de o trusa speciala (acel „kit de recoltare'), pe care unele banci o ofera gratuit. Kit-ul e responsabilitatea voastra, a parintilor. Voi trebuie sa il aduceti la maternitate, recoltarea propriu-zisa revenind medicului obstetrician. Apoi, in cel mai scurt timp, punguta cu singe ajunge in laboratorul bancii, unde se „prega­teste' in vederea criogenarii (inghetarii) ulterioare. (Tran­sportul se face in con­ditii de maxima siguranta, in frigidere speciale, astfel incit distanta sa nu fie o problema. Deci poti pastra celulele stem ale copilasului tau, chiar daca nu ai o banca la tine in oras!) si ca sa ajung unde voiam: costurile se invirt in jurul sumei de o mie de dolari, cu anumite variatii. Uneori, suma initiala include costurile stocarii pe intreaga viata, alteori e necesara o plata anuala pentru aceasta conservare (aproximativ 150 de lei). Vezi ce oferta ti se pare mai convenabila: Stem-Health Unirea ofera, de exemplu, posibilitatea de plata in trei rate. Cei de la Biogenis au pregatit un curs gratuit de parenting. Citi bani sa dai nu decid eu, insa ai grija cui ii dai; circula vorba ca doar jumatate din bancile de celule existente la noi ar avea autorizatiile necesare. Iar multe isi spun „prima banca din Romania' sau „singura banca', deci atentie.

Madalina cea cu optimismul
Revenind la coincidente, taxiuri si oameni: incercam sa introduc pe cineva in text. Dar pe Madalina nu o poti povesti, ci doar transmite. Mi-a dat voie sa scriu orice, absolut orice din toate cite mi-a spus in cele trei ceasuri de „racit' cafele pe o terasa din Piata Victoriei (ca de baut sau mincat croissante n-am avut nici una timp). M-a rugat doar sa seman un strop de speranta printre rindurile mele. Sa rasara un fir de lumina din litera tiparului, de parca grijile n-ar fi deloc greu de alungat.

Vorbeam de o tinara doamna. Cea din taxi si de la conferinta era Madalina Rândasu. O bruneta tun­sa scurt, cu discurs coerent si carte de vizita impresionanta. Celulele ei stem ii salvasera viata. (Hopaa, aici voiam sa ajung! Care­ va ­sa zica am desco­perit aplicabilitatea minunatelor ce­lule si la adulti! Daca ai sti cit mi-am dorit sa gasesc ceva, cit de mic, pentru ma­te­rialul acesta, unde sa nu fie vorba despre celule stem si nou-nas­cuti. Ma simteam ca intr-un grup al adultilor discriminati fiindca au ratat startul de a avea propriile lor celule conservate. Nu ar fi fost corect…)

Acum, sa fac tabloul unei boli maligne (ca aceea din discutie, mai exact Hodgkin) n-ar fi relevant, asta gasesti oriunde pe net. Sa spun ca Madalina si-a aflat diagnosticul la trei luni dupa ce devenise mama ar fi cam lacrimogen, sa recunosc ca mi s-au umplut ochii de lacrimi cind mi-a zis „Miruna, am trait momente de frica PU-RA!' ar fi prea putin stilul ELLE si al meu personal (care n-am plins niciodata la vreun film. si da, am vazut Titanic!).

Ce are rost sa iti spun e ca Madalina s-a tratat integral in Romania, la spitalele noastre din Bucuresti. „Am avut un noroc fantastic! Am dat numai peste profesionisti. si fara spaga.' Despre medicii care i-au iesit in cale are un fel de a vorbi care te face sa te intrebi daca oamenii astia chiar exista. Despre dr. Oana Ciocan, de la Clinica de Hematologie a Spitalului Coltea, spune ca e unul dintre cei mai buni specialisti, care a stiut de la bun inceput sa-i prezinte optiunile de tratament: medicamente, medicamente, medicamente sau… tratament cu celule stem!

Ceea ce pentru noi suna SF se pare ca pentru medicii nostri a devenit aproape rutina. Din 2001 pina in mai  2008, departamentul de transplant medular al Spitalului Fundeni a inregistrat un numar de 100 de cazuri, iar in decembrie 2009 sarbatorea deja 200 de auto- si allotransplanturi (unde donatorul si primitorul sint diferiti) la adulti si copii, cu o rata de succes de 85%! Aici s-au facut testele de compatibilitate cu fratele sau (pen­tru varianta in care chi­­mioterapia i-ar fi distrus ei tot „potentialul' stem propriu) si a cunoscut-o pe cea care avea sa o pa­zeasca asemeni unui inger (Madalina zice, nu eu!), dr. Zsofia Varady, medic primar hematologie in cadrul clinicii de la Fundeni. si fiindca rezultatele obtinute prin terapia clasica nu au fost cele asteptate, s-a recurs la varianta inovatoare.

Ce inseamna transplantul de celule stem?
Am intrebat specialistul, iar dr. Varady mi-a explicat pe limba mea: „In primul pas distrugi maduva hematogena a pacientului cu chimio- si/sau radioterapie, iar dupa acest pas o inlocuiesti cu alte celule. La autogrefa pui celulele proprii ale pacientului, pe care le-ai recoltat si crioprezervat anterior, iar la allogrefa pui celule recoltate de la un donator sanatos compatibil. si exista bineinteles o perioada de 12-21 zile in care ma­duva este complet distrusa si celulele noi inca nu au inceput sa lucreze. In aceasta perioada, pacientii se afla la «izolare» ca sa-i protejam de infectii fatale'.

Din vorbele ei pare atit de simplu, incit aproape as fi uitat ce imi povestise Madalina despre asta: „Durerea venea in valuri. Ai nevoie de putere sa treci peste, fiindca nu poti lua decit paracetamol. si o mare capcana e sa te intrebi de ce, de ce eu. Consuma din pu­te­re'. In plus, in prima parte a perioadei de transplantare, a stat trei saptamini departe de fetita ei, Alessia.

M-a intrebat daca stiu cum e sa-ti fie un dor din ala de sa te doara sufletul. Apoi m-a uimit, spunindu-mi ca ei nu i-a fost deloc dor, nu si-a permis sa-i fie, doar ii lipsea fetita. Fiindca toata energia si-o concentra pe „facut celule'. „Iar in momentul cind mi s-a spus ca sint destule, inainte de a ma bucura mi s-a facut dor de fetita mea. Un dor din ala…'
 

„Zici ca nu esti in Romania!
Nu stiu daca situatia materiala a Madalinei i-ar fi permis sa se trateze in Italia sau „la Viena' (ca asta se poarta), dar mi-a zis ca la un moment dat se gindea impreuna cu ai ei ce sa vinda. Mi-a zis ca erau dispusi sa ramina pe drumuri, doar sa o salveze. Noroc ca nu a fost nevoie, iar procedura s-a putut face la noi. „La Fundeni, am stat intr-o camera sterila, unde fiecare me­dic/asistenta care intra la mine isi lua alt halat, alta masca, alte manusi. De fiecare data!'

In con­ditiile astea, nici nu se pune problema sa fi dat spaga pentru o injectie sau o atentie, pentru ca pur si simplu nu aveau voie sa umble cu bani. si dr. Varady isi sfatuieste intotdeauna pacientii sa se trateze in Romania, daca acest lucru este posibil. Iar in ceea ce priveste sistemul privat, admite ca poate avea uneori dotari mai performante, in schimb nu are cadre medicale foarte bune.

„Lumea care stie meserie lucreaza in principal la stat sau pleaca din România. Iar cei care nu au putut patrunde in sistemul de stat au ales forma privata sau firmele de medicamente. Asa vad eu lucrurile. Nu ca as fi «infumurata», dar la spitalele universitare mari sint cei mai buni doctori si cele mai bune echipe.'

Tinerete fara batrinete si viata fara riduri
Continuind ideea calitatii ex­ceptionale a exportului romanesc la categoria „oameni', nu stiu ce mi-a fost mai mare, mirarea sau bucuria, cind, in Grecia, am cunoscut-o pe directoarea bancii de celule Stem-Health, Corina Peste.

Maritata cu un localnic, inca vorbea o romana impecabil, care nu trada in nici un accent toti acei ani care au trecut de cind s-a stabilit la Atena. Este specialist in biologie moleculara si genetica, dar nu iti imagina ca nu vorbeste si limba cochetariei si a rafinamentului feminin sau ca citeste doar tratate de specialitate. Isi cumpara si ELLE! Asa ca am descusut-o de toate acele secrete care tin de cerce­tare si viitor, de frumusete si ingrijire corporala. Doar nu era sa ma intorc la fete in redactie doar cu povesti despre criogenari si laboratoare stiintifice!

Corina mi-a spus ca deocamdata totul e in faza de studiu, ca exista reglementari legislative peste care se trece foarte greu (probleme bioetice), dar proiec­tele exista, chiar ea conduce multe dintre ele. Concret, „tehnicile revolta­toa­re' de care-mi vorbea au la baza un alt tip de celule stem, cele mezenchimale. Acestea se afla in tesutul adipos, de unde pot fi izolate si directio­nate spre diverse nevoi.

De exemplu, s-ar putea injecta in zonele cu riduri, unde sa regenereze pielea. Bye-bye, lifting-uri si Photoshop! Sau s-ar putea folosi in tratamentul cheliei la barbati. Buna seara, iubite! Nici implantul mamar nu ar mai insemna silicon si operatii, ci injectii cu celule stem. Thank God!

Din punct de vedere medical, se vor putea rezolva cicatricile inestetice, semnele de la varsat de vint sau acnee. De asemenea, se va putea stimula re­ge­ne­ra­rea unui anumit tesut in locul de unde s-a extirpat un nodul (la sin, de exemplu) sau o tumora. Iar dat fiind ca, pe masura ce trece vremea, aceste celule stem isi pierd din „calitate', am intrebat daca as putea sa-mi fac un depozit de celule stem mezenchimale din propriul meu tesut adipos (de care m-as lipsi fara pro­ble­me!). Raspuns: negativ. Deocamdata sintem doar in faza lui „daca' si continuam sa aruncam la gunoi atit grasimea de la lipoaspiratii, cit si celulele mezenchimale venite la pachet…

Asteptind vremuri mai bune, va trebui sa abandonez liftul si, eventual, sa-mi iau si-o bicicleta. Pe principiul: ce-i in mina nu-i minciuna!

Dupa revolutia chirurgiei si a antibioticelor, urmeaza revolutia geneticii
…adica felul in care stiinta reuseste sa ne explice miracolele. Iar ca sa beneficiem de ele, trebuie sa credem ca exista. si convinsa fiind ca totul circula calare pe informatie, sint datoare „sa transmit' cum ma pricep mai bine: progresul stiintei, tratamentul unui Hodgkin, profesionalismul unor medici, alternativele pentru viitor si-un optimism vin­decator.

Madalinei, ultima analiza i-a confirmat vindecarea. Iar eu am vazut in cele trei ore din Piata Victoriei, prin ochii unei femei necunoscute, viata ca pe un miracol. De asta imi par unii oameni fas­cinanti: nu pentru ce poti sa intelegi din ei ca persoane, ci pentru ce te fac ei pe tine sa intelegi. Ca miracolele exista.

Pledoarie pro si contra conservarii celulelor stem:

PRO

• e ca o asigurare pentru copilul tau;
• n-ai nimic de pierdut;
• recoltarea nu implica nici un risc pentru mama si copil;
• posibilitatea de a le dona la un moment dat;
• ai putea contribui la cercetarea stiintifica.

CONTRA

• costurile;
• probabilitatea foarte mica de a se imbolnavi copilul;
• lipsa garantiei ca ii vor putea folosi in caz de nevoie;
• parerea specialistului (dr. Varady: „In principiu, eu personal nu as crioprezerva celulele cordonale ale copilului meu decit intr-o banca publica, adica le-as dona pentru cine are nevoie'.).
   

Foto:Hepta

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK