Show-urile de azi si cele de ieri

Mi-a placut punctul de vedere al lui Suzy Menkes, in special pentru ca am trait si timpurile in care show-urile aratau ca o „adunare de ciori negre strinse parca la o inmormintare' (referire la faptul ca vechea garda de fashion editori era imbracata, de cele mai multe ori, exclusiv in negru), dar si la sezoanele mai noi unde palariile, pampoanele si ghirlandele anumitor bloggeri sau fashion editori creeaza adevarate isterii in rindul fotografilor.

De-a lungul anilor am spus ca merg la show-urile de moda si pentru acest spectacol, de multe ori interesant si el, dar cred ca azi s-a ajuns undeva prea departe, la un circ, asa cum spunea si Suzy Menkez. Si nu cred ca atunci cind te ocupi cu circul mai poti sa fii si un bun profesionist, sa fii echidistant (mai greu, atunci cind primesti tone de cadouri din partea designerilor, in fapt o forma de… mita, ca sa o citez pe aceeasi Menkes).

Nu vreau sa fiu ipocrita, si mie imi crestea inima acum vreo 10 ani cind imi vedeam pozele publicate (pe vremea aceea nu erau bloguri) in reviste precum Vogue Japonia sau China, ELLE Franta… Dar nu de asta imi este dor, ci de sentimentul pe care il aveam cind mergeam la aceste show-uri ca la serviciu, ca sa vad colectiile, sa invat, sa-mi iau notite, sa-mi scriu materialele. Iar daca imi mai aparea o poza in revistele mai sus mentionate, sigur, era un bonus, dar niciodata un scop in sine.

Da, mi-e dor de acele vremuri, mi-e dor sa mai am un nod in stomac, pentru ca de circ avem parte tot timpul, el este cel mai usor de obtinut.

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

www.roxana-voloseniuc.ro