ELLE INTERVIU: Fantoma de la Operă – detalii din spatele cortinei cu scenograful Gary McCann

În 1910, scriitorul francez Gaston Leroux oferea lumii mai mult decât un simplu roman de dragoste. Fantoma de la Operă era o poveste complicată, în care tragedia, obsesia, dorința și gelozia se contopeau cu inocența și pierderea. Aproape opt decenii mai târziu, în 1986, pe scena Her Majesty’s Theatre din Londra, compozitorul britanic Andrew Lloyd Webber a dat viață lumii sumbre imaginate de Leroux, creând unul dintre cele mai îndrăgite, cunoscute și elaborate musical-uri din lume. De la prima reprezentație și până în prezent, Fantoma de la Operă a fost văzută în multe variante de mai bine de 145 de milioane de oameni, a fost jucată în 183 de orașe din întreaga lume, a fost tradusă în 17 limbi și a câștigat peste 70 de premii, printre care șapte Tony Awards, trei Laurence Olivier Awards și șapte Drama Desk Awards. Chiar dacă de anul acesta musical-ul nu se va mai juca pe scena din New York, rămâne în continuare cea mai longevivă producție din istoria Broadway-ului, cu o activitate de 35 de ani și un succes incomparabil cu orice altceva.

În schimb, va ajunge în această primăvară în România, la Opera Națională din București, în regia lui Răzvan Ioan Dincă. Din distribuție fac parte Adrian Nour (Fantoma), Irina Baianț (Christine), Kyrie Mendél (Raoul) și Rodica Ștefan (Carlotta). Scenografia și costumele poartă semnătura lui Gary McCann, un nume important în lumea teatrului și a operei, care se poate mândri cu un palmares cel puțin impresionant.

Munca sa a fost expusă de trei ori la muzeul V&A din Londra și a putut fi văzută, de asemenea, în sute de producții, printre care Tosca (Opera Wroclaw), Evgheni Oneghin (Opéra de Lausanne și Opera Liege), Der Freischütz și Macbeth (Vienna State Opera), Killology (Royal Court Theatre și Sherman Cymru), Carmen (Philadelphia Opera), My Fair Lady (Teatro di San Carlo și Teatro Massimo Palermo), La Clemenza di Tito (Opéra de Lausanne, Bilbao Opera și Ópera de Oviedo) sau The Flying Dutchman (Nederlandse Reisopera).

Am stat de vorba cu Gary despre munca ce stă în spatele unei producții atât de complexe din punct de vedere estetic, precum este Fantoma de la Operă, despre inspirație, dar și despre suflul nou pe care l-a adus musical-ului cu ajutorul tehnologiei.

ELLE: Înainte de toate, aș vrea să ne povestești puțin despre cariera ta de scenograf și designer de costum. Cum a început totul?
Gary McCann: Am crescut în Irlanda de Nord în anii 1970-1980, în perioada The Troubles (n.red. conflict etno-naționalist din Irlanda de Nord), când existau multe acte teroriste, atentate cu bombă și împușcături. Așa că m-am dezvoltat într-un mediu și într-o perioadă ostile. De asemenea, nu exista nici un teatru în apropierea mea și nici un mediu cultural pe care să îl pot explora. Dar am fost mereu interesat de muzică, de studiul artelor și al literaturii, în special de citirea și analiza pieselor de teatru. Când a trebuit să mă decid asupra studiilor, m-am gândit că scenografia și desigul de costume ar fi o opțiune grozavă, deoarece cele trei iubiri ale mele – muzica, arta și literatura – puteau fi combinate. Întotdeauna am avut un interes ciudat pentru muzica clasică. Întotdeauna am fost atras de muzica clasică și de operă. A fost minunat să pot să-mi construiesc o carieră care să-mi permită să lucrez cu mari opere de artă, cu mari orchestre, mari cântăreți, dirijori și regizori.

ELLE: Din punct de vedere estetic, Fantoma de la Operă este una dintre cele mai elaborate producții de pe Broadway, viziunea și creativitatea scenografei Maria Bjornson fiind nu doar fascinante, ci și atemporale. Cum te-ai raportat la munca ei? A fost o sursă de inspirație sau, din contră, ai vrut să te ții cât mai departe de ea?
G.M.: Întâlnirea și colaborarea cu ea au fost o experiență extraordinară și a fost minunat să experimentez îndeaproape procesul ei creativ. De asemenea, am putut să văd Fantoma de la Operă în calitate de invitat al ei. Aceea a fost prima dată când am văzut spectacolul. Nu cred că decorurile și costumele ei mi-au influențat designul, dar cu siguranță m-au făcut să recunosc succesul imens al proiectului. Este important să înțeleg cum funcționează producția originală, dar în același timp vreau să creez un design diferit și nou.

ELLE: Când ai început să lucrezi la crearea costumelor și a decorurilor?
G.M.: Mi s-a propus acest proiect în urmă cu opt sau nouă luni. Am început imediat să mă gândesc la cum ar putea arăta decorurile și costumele. Este o provocare uriașă: un număr mare de decoruri diferite și peste două sute de costume. Publicul are așteptări mari în legătură cu ceea ce va vedea: scena Masquerade, finalul etc. Așa că acesta a fost cu adevărat un proiect mare și lucrez la el de aproximativ opt luni.

ELLE: Am observat că o mare parte dintre costume sunt inspirate din epoca elisabetană. Au mai fost și alte perioade care au servit drept inspirație?
G.M.: Costumele din scena Masquerade au, cu siguranță, o astfel de influență. Aș spune, de asemenea, că sunt inspirate și din epoca Renașterii și din perioada barocă. Secvența Masquerade are un aer de Court Masque sau chiar de carnaval venețian. M-am inspirat din secolul al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea în ceea ce privește crearea costumelor.

Citește continuarea în ELLE APRILIE 2023!