ELLE FENOMEN: Lumea după Roe

24 iunie ar putea fi cea mai neagră zi pentru femei din istoria recentă a lumii. Pentru că se va fi scurs mai bine de o lună de atunci când revista ajunge la tine, probabil că știi de ce. Dacă nu, rezum în câteva rânduri.

Pe 24 iunie Curtea Supremă a Statelor Unite a decis să nu mai garanteze constituțional persoanelor însărcinate, la cerere, dreptul la avort, așa cum fusese el stabilit în 1973, prin celebra decizie Roe v. Wade. Decizia de la acea vreme spunea că o femeie poate stabili de una singură dacă vrea sau nu să păstreze o sarcină, până la un anumit punct, care ținea de interesul statului legat de sănătatea mamei și de viața fetusului, pentru sarcinile avansate. Mai mult, decizia arăta și că dreptul acesta era fundamental. Până nu a mai fost. Pe 24 iunie, Curtea a anulat acea decizie – și aproape 50 de ani de precedent legal –, motivând că acest drept nu este întemeiat „în istoria și tradiția națiunii”.

Desigur, hotărârea fusese deja anunțată cu câteva luni în urmă, atunci când în presă a ajuns un draft de opinie scris de unul dintre judecători, Samuel Alito, astfel că activistele, dar și toate persoanele din SUA capabile să rămână însărcinate știau la ce să se aștepte. Sentința a căzut, însă, cu toată această așteptare, tot ca un fulger. Și nu doar pentru ele.

Pe mine vestea m-a prins pe drum, la început de weekend, și în zilele care au urmat nu m-am putut gândi la multe alte lucruri. Am purtat conversații aprinse despre asta, am jelit cu prietenele și mi-am promis că, odată ce mă adun, o să fac planuri pentru lupta care urmează.

Dar de ce atâta dramă? Avortul la cerere nu s-a inventat în SUA, poate vei spune (pare ironic acum faptul că prima țară modernă care l-a legalizat a fost Uniunea Sovietică), și nici nu se va sfârși acolo. Și, în plus, femeile, supuse în întreaga lume la nesfârșite șiruri de neplăceri, discriminări și atrocități, au multe alte probleme la care să se gândească acum. Și toate aceste lucruri sunt adevărate. Dar la fel de adevărat este că, la acest moment istoric, întreaga Europă și mai cu seamă democrațiile tinere, neconsolidate încă, așa cum putem spune că e și România, se uită spre SUA și de acolo împrumută modele de guvernare, politici, dar și tendințe de a suprima drepturi. Lucrul acesta a fost foarte vizibil, spre exemplu, în 2018, la Referendumul care urma să schimbe în Constituția României definiția familiei, unde nu doar ideea, ci și un întreg val de influență au poposit de peste Ocean direct în Parlamentul României. Dacă acel demers nu a avut succes, poate că altul va avea.

Nu e probabil să se întâmple prea curând la noi. Parlamentul European tocmai a cerut Uniunii Europene să facă avortul sigur și legal un drept fundamental, protejat de Carta UE. Iar România, profund afectată încă de efectele Decretului 770/1966, nu va uita prea curând tragediile celor în jur de 10.000 de femei despre care se știe că au murit ca urmare a complicațiilor în urma avorturilor ilegale. Proiecte valoroase precum Jurnalul Decretului și Muzeul Abandonului încă adună povești legate de aceste efecte și fac o muncă de reconstituire a istoriei care ar trebui să fie făcută de stat și să devină parte a istoriei, învățată la școală.

Dar această politică dezastruoasă nu preocupă prea mult clasa politică. Din datele culese de Centrul Filia, știm că 200 de femei au făcut avort acasă, singure, fără medic, cu instrumente improvizate, în timpul pandemiei. Mai mult, medicii și managerii de spitale de stat refuză sistematic avorturile la cerere, astfel încât, pentru cele mai vulnerabile dintre femei, pentru care tarifele clinicilor private sunt prohibitive, opțiunile sunt foarte limitate. Educația sexuală, care ar include și informații despre contracepție, dezbină în continuare societatea și, sub aceeași umbră a influențelor americane conservatoare (care pun în centrul educației pentru sănătate abstinența), Camera Deputaților a decis că se va face doar din clasa a VIII-a și cu acordul scris al părinților. O vârstă la care prea multe fete din România sunt deja mame. Accesul la contracepție e inexistent. Politicienii români nu s-au înghesuit să liniștească femeile copleșite de groază după decizia din SUA. În fapt, după ce Decretul 770 a fost abrogat imediat după Revoluție (prin Decretul-Lege nr.1 din 26 decembrie 1989), întreaga clasă politică s-a ferit cum a putut mai bine să dea răspunsuri ferme pe acest subiect. Poate doar prioritatea anulării Decretului, atât de strâns legată de o Românie așa cum o știm azi, să ne ofere consolare.

În rest, însă, vedem cum țări europene consideră că femeile nu au dreptul la atâta autonomie asupra propriilor corpuri încât să poată decide când și cum să facă copii. Malta și Polonia interzic avortul la cerere (drama refugiatelor de război din Ucraina, victime ale violurilor, care nu pot face avorturi în Polonia e cutremurătoare), în Slovacia femeile nu au acces la medicamente abortive, iar legislația atârna, la ultima inițiativă, de un singur vot. În Ungaria avortul medicamentos e interzis, iar în Cehia, ca la noi, deși avortul este legal, medicii refuză sistematic să îl facă.

Citește continuarea în ELLE AUGUST 2022!

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK