ELLE FASHION: Romanian Jewelry Week 2023

Între 4 și 8 octombrie, Romanian Jewelry Week revine cu o nouă ediție găzduită de Biblioteca Națională din București, cu zeci de designeri din toată lumea gata să-ți arate sute de piese contemporane spectaculoase, rafinate, speciale, încărcate de povești și emoții. ELLE a stat de vorbă cu câțiva dintre designerii pe care îi vei întâlni acolo.

Giorgia Tasca – Amàlgama Jewels

Cu studii de fashion design și o experiență de muncă ce a inclus și job-ul de trend forecaster, Giorgia crede că designul este o modalitate de a ne „folosi viziunea pentru a crea o poveste pe care o împărtășim cu alții și care poate îmbunătăți viețile oamenilor – în cazul bijuteriei sau al modei – prin artă purtabilă”.

Deși, istoric, bijuteriile sunt ornamente, ea iubește partea lor ascunsă, interzisă, uneori înfricoșătoare: „sunt reprezentări fizice ale dramei care înconjoară orice lucru relevant. ‘Sentimentele nu sunt convenabile și plânsul în public e de neconceput, de ce să nu arăți această broșă superbă și strălucitoare ca să-ți exprimi durerea?’ ‘În pădure sunt vrăjitoare care vor să-ți vândă sufletul diavolului, poartă un colier cu coadă de vulpe ca să o distragi, să-i numere firele, și vei putea să scapi.’ Și apoi e mereu exemplul clasic de broșă lover’s eye: ‘Îl iubesc pe acest tip, dar te rog nu-i spune tatei până nu ne căsătorim în secret.’ Istoria este plină de bijuterii care sunt talismane, amulete, declarații. Reprezentări fizice ale unor promisiuni, sentimente, intenții. Ele conțin atât de mult din ceea ce vrem, sperăm, ne temem.

Ca mesageri a tot ceea ce este personal, e fundamental pentru mine ca bijuteriile să fie la fel de unice ca sentimentele pe care le reprezintă. De aceea le realizez de mână, piese unice. Asta aduce siguranța unei comori făcută pentru tine, care nu e a nimănui altcuiva, ca și drama ta!”

Giorgia aduce în bijuteriile ei aspecte din experiența ei anterioară – deși nu i-a plăcut să coase și a urât graba și epuizarea care însoțesc realizarea unei colecții, a învățat totuși ce reprezintă ordinea în care hainele sunt trimise pe un podium: prima, pentru ca oamenii să își facă o idee, a doua – pentru a realiza un sumar, iar la final, întotdeauna ceva spectaculos… La fel, bijuteriile sale funcționează drept capitole ale unei povești, fiecare cu funcția și imaginea sa. Iar din documentarea trend-urilor, a aflat că trebuie să-și urmeze instinctele: „Când văd ceva și mă mișcă într-un fel, chiar din neplăcere, de obicei înseamnă că va fi ceva relevant în viitor.”, dar și să privească atentă piața, ca să știe ce metal se va purta în curând sau ce tip de piesă va fi favorizat de cumpărători.

A fost fascinată de când se știe de metale, iar crescând într-o familie de atei, povestește, înseamnă că a învățat să caute magia peste tot în jur („îmi amintesc că eram impresionată de felul în care mercurul se împrăștia în mici sfere pe un covor când am spart un termometru sau puterea pe care am simțit-o când mi-am pus degetele pe câinele de argint din capătul bastonului bunicului…”). Așa că metalul poate fi „cald sau rece, strălucitor sau opac, îi iubesc multele fațete și felul în care pare, ca mediu, atât de inflexibil, detașat, deși poate fi și atât de organic și personal”. Își creează bijuteriile în bronz, care captează în momentul în care e turnat toate detaliile, amprentele, și iubește „faptul că aceste defecte și imperfecțiuni devin valori și semnături care fac ca o bijuterie să fie frumoasă într-un mod unic”.

Despre brand-ul ei, Amàlgama, spune că e distinct de altele pentru că, atunci când l-a fondat, „banii nu au fost niciodată parte din ecuație (…) Cream bijuterii ca o formă de exprimare, ca analiză de sine. Erau fructele unei nevoi, nu ale unei dorințe, și trebuie să spun că am urât să vând primele mele piese”. A învățat mai târziu să se bucure de conexiunile care se stabileau între piesele create de ea și purtătorii lor. Chiar numele Amàlgama, care înseamnă amestec, o reprezintă pe ea, dar și mesajul pe care îl imprimă pieselor. „Aceasta este lumea în care m-am născut, m-am mutat mult în vreme ce creșteam, mi-am petrecut copilăria între Veneția și Chicago vorbind și italiană, și engleză, ca prime limbi. Am fost mereu fascinată de amestecuri și juxtapuneri, de vechi și de nou, rigiditate și fluiditate, perfecțiune și imperfecțiune, rațiune și instinct (…) Toate aceste lucruri se transferă în crearea fiecărei piese din colecțiile mele, cu tehnici care sunt și antice, și contemporane în același timp.”

Căutarea de înțelesuri ascunse, lăsarea la vedere a micilor accidente care creează imperfecțiuni unice, toate sunt vizibile și în cea mai recentă colecție a sa, Ambrosia, un termen despre care a aflat abia într-o vizită la București că provoacă groază alergicilor (într-o notă amuzantă, îmi spune cum colecția ei din 2019 a purtat numele Coronata). Însă povestea colecției se bazează pe schimbările dramatice pe care le-a făcut în propria viață în căutarea sinelui. „Ambrozia era hrana zeilor, care garanta nemurire și putere celor care o mâncau. Iar toate bijuteriile din colecție vin din acest sentiment de creștere după ce ai trecut prin schimbări dificile. Chiar dacă procesul e mult mai puțin plăcut decât a înghiți o lingură de nectar, a tăia ramuri vechi pentru a lăsa spațiu pentru o viață nouă care explodează și evoluează într-un ciclu etern. Mesajul este transferat în bijuterii, în designul cu coral și forme organice îndrăznețe, în motto-urile gravate. Toate piesele din această colecție evoluează de la cele mai mici la cele mai voluminoase, de la cele mai întunecate la cele mai luminoase, spunând în capitole povestea unei renașteri.”